Vreau o țară în care să se păstreze o ierahie a valorilor, o ierarhie a ceea ce înseamnă un om în adevăratul sens al cuvântului, făcând excepție de avere, pile, relații, cumetrii și alte cele. Vreau să văd oameni care au ceva de spus în fiecare domeniu, nu măscărici puși în funcție pe anumite criterii (nu dezvolt pentru că se știe) sau prin ignoranța și indiferența unora.
Vreau o țară în care sistemul de învățământ să te învețe și să te pregătească pentru viață. Un sistem bazat pe dezvoltarea ta ca om și pe nevoile viitoare ale societății, lipsit de materii fără sens. O programă adaptată situației actuale și bazată pe lucruri practice. De asemenea, accentul nu ar trebui pus pe note, obținute mai mult sau mai puțin corect, ci pe ceea ce elevul a învățat și cum poate aplica noțiunile învățate.
Vreau o țară în care admiterea la facultate să nu se facă pe baza unui dosar sau pe baza consistenței contului. Un examen cinstit care să arate dacă omul respectiv este pregătit să urmeze o anumită specialitate și, mai ales, dacă îi place și este dornic să învețe. Nu multitudinea diplomelor obținute la „facultăți de carton” dau valoarea unui om.
Vreau o țară în care ignoranța să nu mai fie la rang de virtute. Indiferent unde ești te lovești de un zid continuu. De cele mai multe ori, din ignoranță, au de pierdut foarte mulți oameni. Vreau să văd oamenii plini de viață, de spirit și de dorință. Vreau să văd că oamenii merg să voteze sau să aleagă ceva din dorință și convingere, nu din rațiuni „necurate”.
Vreau o țară în care să avansezi ierarhic pe puterile proprii, fără ajutoruri sau favoruri și fără intervenții financiare. Să nu existe domeniu fără oameni calificați, specialiști care au un cuvânt important de spus. Putem observa „hackeri” români renegați de propria țară și adoptați de alții care au capacitatea să aprecieze o minte strălucită și să o pună într-o lumină mai mult decât pozitivă.
Vreau o țară în care prețurile să nu fie ca într-un „montagne russe”. Nu vreau să mai văd cum cresc prețurile la combustibil înainte de anunțul de mărire al prețului barilului de petrol, nu vreau să mai văd cum cresc prețurile la alimente, datorită scumpirii carburanților, înainte ca aceștia să se scumpească.
Vreau o țară cu oameni care să își prețuiască pământul natal și să îl exploateze cât mai bine. Cum ar fi să tăiem un copac și să plantăm trei? Cum ar fi să ne bazăm pe agricultură și să facem exporturi, nu importuri? Cum ar fi să profităm de toate darurile naturii, de munții, de râuri, de Delta Dunării, de satele țărănești, de alte și alte daruri, și să facem turism? Nu să ne batem joc de tot ce avem, să vindem tot și să ne plângem că alții au.
Vreau o țară în care oamenii să nu spună „nu pot”. Vreau să aud oamenii spunând „nu reușesc, dar voi continua să încerc până am succes”. Sunt sătul de o țară de asistați social, de oameni în plină putere de muncă ce se dau „răniți”, de milioane de falși bolnavi, de oameni care nu mișcă un deget, dar așteaptă totul.
Vreau o țară în care oamenii să nu fie considerați ultimele mizerii. Nu mai suport să văd cum oamenii sunt terfeliți în jocul „celor mari”. Nu mai suport să văd oameni care se complac în această continuă terfelire și mai apoi spun că „nimeni nu îi ajută”, așteptând o minune și fiind dependenți de promisiuni fără acoperire.
Vreau o țară în care cuvântul unui om să fie mai puternic decât orice act oficial. Vreau să văd că oamenii au puterea să își asume ceea ce spun, oricare ar fi consecințele. Nu mai pot vedea oameni care își dau cuvântul, ca mai apoi să spună că s-au răzgândit.
Vreau o țară în care fiecare să fie conștient de rolul lui în societate și să își treaba. Vreau ca oamenii să conștientizeze că sunt plătiți să își facă meseria, nu sunt plătiți să stea degeaba sau să fie ignoranți. Vreau să realizeze că nu îi ține nimeni cu forța, iar dacă nu sunt capabili, nu pot sau nu vreau să își facă meseria, să aibă tăria să își dea demisia și să plece.
Vreau o țară în care nimeni să nu uite că „patria se cheamă norodul, iar nu tagma jefutorilor” (Tudor Vladimirescu), în care toți să fie plini de viață și avizi de schimbare. O țară în care tinerii să dorească să facă ceva mai bun și să nu se vândă „pe doi arginți”.
Vreau o țară...
Se vede ca atunci cand scri, scri cu sufletul si cu mintea. Esti un baiat inteligent, iar postarile tale sunt impecabile din toate punctele de vedere. Astept subiecte si ganduri noi. P.S. Sunt mandra de tine.(Fanul tau #1)
RăspundețiȘtergere