Promisiuni (ne)respectate

Suntem la mai mult de douăzeci de ani de la „revoluție”, de la apusul unui regim, detestat și iubit, hulit și regretat. Un regim care și-a pus amprenta pe dezvoltarea societății în care trăim, un regim care a avut plusuri, dar și multe minusuri. Sfârșitul acestei „ere” a dat posibilitatea unora să se afirme, să se îmbogățească peste noapte, sau să își stăpănească setea de putere.

Au trecut mai bine de două decenii, s-au succedat la putere felurite partide politice, dar românii au rămas cu un singur lucru, cu PROMISIUNILE. Tind să cred ca este o boală națională cu puternice tendințe de agravare, o boală care în timp s-a cronicizat. Nu înțeleg această goană după promisiuni, această permanentă așteptare de mai bine. Unde vă este spiritul rațiunii?

În campaniile electorale de anul trecut, și slavă Domnului au fost, cu toate ca trecem printr-o profundă criză economică la nivel înalt nu se vede. Politicienii au promis cerul și pământul. Majoritatea promisiunilor au fost făcute în van, până și un copil de școală primară poate realiza că nu au cum să le ducă la îndeplinire, dar „oamenii maturi” nu au realizat asta și s-au încrezut orbește în „conducătorii neamului”.

Oare se justifică nemulțumirile ulterioare? Eu cred că nu, atâta timp cât ai fost singur în cabina de vot și ai avut în mâna ta puterea și ți-ai bătut joc de viitorul țării. Când spun asta nu mă refer la actualii „conducători” ci mă refer la toți cei care s-au succedat la putere din 89 încoace. 

Se poate să fi fost oameni foarte buni și care chiar au făcut treabă. E posibil, dar mă întreb unde sunt miile de kilometri de autostrăzi?  Unde este traiul european (700 de lei pe lună vi se pare european?)? Unde sunt instituțiile care funcționează doar pentru cetățean și funcționarii care își dau interesul? Unde sunt celelalte promisiuni? Aaa, da, pe hârtie. Ce ușor e să dăm vina pe alții, „ăia” au făcut așa, nu avem bani că i-au furat, nu putem că au făcut nu știu ce. Păi bine măi stimabililor, atunci de ce nu le ridicați tuturor imunitatea diplomatică să vedem o „triere” prin țara?

Oare dacă ar ieșii în stradă câteva milioane să își strige nemulțumirile cum ar fi? Oare ce s-ar întâmpla dacă la următoarele alegeri s-ar înregistra o prezență la vot de sub 10%? Cum ar fi ca în campanie să fie boicotate „marșurile” candidaților? Fantasme...doar suntem țara în care un sfert din populație (poate mai mult) are carnet de partid.

România trezește-te, români deșteptați-vă!