„Ce lupi ne înconjoară”

„Ce avea să se întâmple cu un astfel de popor care își pierduse orice facultate vie de simțire și nu păstra decât niște curioase urlete mecanice și o sinistră energie?”

D.H. LAWRENCE

În ultima perioadă mă întreb tot mai mult dacă asta e țara mea, dacă asta e țara în care merită și vreau să trăiesc, dacă locuitorii de aici sunt sau nu compatrioții mei. Sunt din ce în ce mai șocat, mai consternat și mai scârbit. Mi se pare că în ultimii ani România s-a transformat într-un Rai al hoților, într-un fief al baronilor locali și naționali, într-un teritoriu în care hoțul mai mare îl înghite pe cel mai mic, ba chiar îl înghite și pe cel care ar trebui să îl tragă la răspundere.

Am văzut un filmuleț care prezenta prejudiciul adus de anumite capete luminate pe ani de închisoare. Șocant a fost ultimul personaj. Acesta avea trecut în dreptul numelui 30 de milioane de de dolari pentru fiecare an de pușcărie, iar în total vor fi aproape 5 (teoretic). La un calcul simplu e destul de rentabil să fii hoț în România. De ce să înveți o viață întreagă pentru a primi la final de lună un salariu mizer? De ce să încerci să îi înveți pe alții în condițiile în care ești batjocorit și disprețuit în mod public? De ce să muncești cinstit când vezi că pentru fraude de milioane de dolari (euro) pedepsele sunt jenante?

Pentru mine este șocant să citesc zi de zi știri în care actorii principali sunt indivizi aleși de popor să îi conducă, dar care au uitat pentru ce se află pe acel scaun și au început să fure, să fure nesimțit. Și asta nu e tot, pe lângă faptul că se simt niște victime când ajung în fața instanței, mai au și curajul să urle în gura mare că sunt nevinovați, că nu există probe și că totul a fost o înscenare. Iar dacă ajung în închisoare, lucru care se întâmplă după mulți ani, timp în care probabil și-au continuat practicile necurate, toți devin intelectuali, toți se apucă de scris și toți au un comportament exemplar. Invariabil după ce ispășesc o mică parte din pedeapsă sunt eliberați pe motiv de bună purtare.

Au învățat ceva din perioada de detenție? Da! Să aibă grijă mai mare atunci când fac afaceri. S-au schimbat în vreun fel? Nu! Pentru că oamenii nu se schimbă, iar caracterul infect căpătat în ani și ani de hoție nu poate fi temperat cu câteva luni de stat în detenție.

Și mai am o problemă, să zicem că s-au învățat minte (deși nu prea cred asta), dar prejudiciul? Cum se recuperează prejudiciul? De ce nu li se ia întreaga avere? Pentru că, dacă e să ne gândim, toate bunurile dobândite după momentul hoției au o proveniență incertă și necurată.

Să facem un exercițiu de imaginație. Oare câte salarii de medici și profesori s-ar fi putut plăti dacă acei bani nu erau furați? Câte materiale didactice, câte medicamente și consumabile medicale se puteau achiziționa? Câte burse se puteau acorda elevilor și studenților care își petrec zile, luni, ani învățând și își doresc să facă performanță și să ajungă în top prin muncă cinstită?