Vreau o țară (2)

„Dacă războiul e inevitabil, atunci să aibă loc atâta timp cât trăiesc eu, pentru ca fiii și fiicele mele să poată trăi în pace.”  Thomas Paine

Iată că a trecut un an de când scriam că „vreau o țară”. Mai bine de 365 de zile scurse din momentul în care acele gânduri au fost așternute pe hârtie au fost mai mult decât suficient să mă facă să văd problema din alt punct de vedere. Atunci am pus pe tapet multe lucruri negative, am ironizat și am criticat. Am cerut o țară fără mizerie și nesimțire, am cerut o țară normală și curată. Acum, că a mai trecut ceva vreme peste mine și viața mi-a mai dat unele lecții, văd altfel lucrurile. Încă visez la acea țară, dar în cele ce urmează voi cere o altfel de țară, voi cere o țară frumoasă la propriu, o țară primitoare.

Vreau o țară în care oamenii să meargă pe drum zâmbind și să îți răspundă la salut chiar dacă nu te cunosc. Politețea să fie peste tot și să nu fie una pur formală, ci una sinceră.

Vreau o țară în care lumea să simtă bucuria vieții și să o trăiască din plin. Să meargă liniștiți pe stradă, doar ei și gândurile lor, să nu se înghesuie, să nu se împingă, să fie liniștiți și mulțumiți de ei și de ce au realizat, iar dacă nu simt asta să lupte din răsputeri pentru a-și atinge scopul.

Vreau o țară în care „omul frumos” să fie cu adevărat apreciat. Să i se facă statuie cât timp este încă în viață. Elevii să învețe despre el și să le fie un model, iar viața și realizările lui un ideal. Să fie promovat peste tot, în presa, la televizor, pe panouri publicitare, în gări și asta fără nici un interes ascuns, doar din dorința de a arăta ce este el și de a-i întoarce pe cei care s-au rătăcit prin meandrele vieții.

Vreau o țară în care oamenii să aibă timpul, puterea, dorința și plăcerea de a se opri câteva minute să admire o floare, un copac sau alți oameni care își desfășoară rutina zilnică. Un loc cu oameni care apreciază frumusețea în forma ei naturală și care nu se tem să se bată cu pumnul în piept și să strige în gura mare că le place un lucru, obiect sau o persoană.

Vreau o țară în care oamenii să fie destul de tari, calzi și sinceri încât să le spună celor de lângă ei cât de mult îi apreciază și cât de mult înseamnă prezența acestora în viața lor. Oameni care să nu se teamă să facă un compliment, dar care să fie suficient de vertebrali încât să critice când este momentul, dar asta nu din răutate, ci din dorința de a-l ajuta pe celălalt să se îndrepte sau să își schimbe atitudinea.

Vreau o țară în care tinerii să fie încurajați să se manifeste în felul propriu. Să fie încurajați să citească orice, oricând, oriunde, să fie ajutați și sprijiniți să scrie, să își aștearnă părerile pe hârtie și să își susțină crezul. Să fie încurajați să meargă până în pânzele albe dacă au dreptate, dar să fie educați în așa fel încât să renunțe dacă este cazul și să accepte înfrângerea cu fruntea sus.

Vreau o țară care să susțină un om care are un vis și un ideal măreț. O națiune care își unește forțele și consipiră la realizarea acelui țel, nu pentru binele celui care l-a făurit, ci pentru binele întregii comunități, pentru evoluția oamenilor și a țării, pentru ieșirea din negură și îndreptarea spre soare.

Vreau o țară, dar nu orice țară. Vreau ca țara mea, România, să fie lăsată să crească prin oameni, să fie lăsată să înflorească și să își reverse lumina în toate cele patru zări. Vreau ca oamenii de valoare să nu fie lăsați să plece, ci să fie păstrați în țară ca niște adevărați zei, să fie ajutați să își îndeplinească menirea pentru binele colectiv și pentru prosperitatea țării.

Cred cu tărie că toate aceste dorințe vor ajunge într-o zi să fie adevăruri, că România se va întoarce acolo unde îi este locul, între primele țări din lume, din toate punctele de vedere, că tot ce este rău și urât în aceste zile va fi abolit de frumusețe, dar nu cu ajutorul violenței, ci cu ajutorul exemplului propriu. Sunt convins că cei din generația actuală vor fi locomotiva care urnește trenul ce a stat mult prea mult în gară, trenul care are roțile cuprinse de rugină, tren care pe măsură ce va prinde viteză va scăpa de toată mizeria și va bucura atât sufletele privitorilor cât și cele ale călătorilor.