Băbuța

„După 23 august 1944, când am întors armele împotriva armatei germane, datoria față de țară a fost înlocuită cu dragostea pentru aproapele într-un mod atât de firesc, cum numai un om care nu se lasă copleșit de istorie ci de dragostea  de Dumnezeu poate s-o facă. Armata germană înfrântă pe toate fronturile se retrăgea în dezordine. Iar acolo, în Munții Buzăului, grupuri răzlețe căutau să-și piardă urma. Cei pe care îi avuseserăm aliați până nu demult deveniseră peste noapte dușmani. Datoria față de țară a tuturor era să luptăm împotriva lor. Undeva în marginea pădurii ce cobora direct în malul râului Buzău, la marginea satului mic de atunci care era Nehoiu, locuia o băbuță singură. Și ea, ca tot satul, știa că în pădure, în munți, pe lângă urși, lupi, râși, cerbi sunt soldați germani care se retrag.

De fapt, se și constituiseră grupuri de urmărire care să-i încercuiască.

Dar băbuța, prin firea lucrurilor, nu putea participa la război. Oricum nu-l declanșase ea. Ea doar îl îndura pe tăcute cu acea rezistență surdă în fața vitregiilor, moștenită de la strămoși. Dar într-o zi istoria i-a intrat și ei în gospodărie, obligând-o astfel să-i răspundă. A scos-o cum s-ar zice din veșnicia ei și a pus-o la lucru.

Într-o bună zi de dimineață, căutând în cuibarul ei unde de regulă găsea două ouă, făcute de unica găină, n-a găsit decât un singur ou. Băbuța și-a dat seama că nu-i vreun animal, dihor sau vulpe pentru că i-ar fi mâncat și găina și nici vreun hoț amărât din sat, pentru că atunci i-ar fi furat ambele ouă. Băbuța și-a dat seama ca era un altfel de hoț, unul civilizat. Și atunci ea a făcut un lucru paradoxal. A luat-o împotriva istoriei! Nu și-a mai făcut datoria de cetățean! Adică nu s-a dus la primărie să denunțe faptul că în jurul casei ei s-ar afla trupele înfometate ale Wermacht-ului care o jefuiesc. Ci dimpotrivă, neascultând nici  de morala timpului ei, nici de morala în sine ca datorie, de acel imperativ categoric, de teribilul solen al lui Kant, acel imuabil trebuie, neascultând nici de rațiunea pură și nici de cea practică, nici de imperativele patriotice ale vremii, adică de context, și-a permis să iasă din istorie făcând un lucru cu totul și cu totul neașteptat. A așezat a doua zi lângă singurul ou rămas în cuibar, o sticlă cu lapte. Apoi în altă zi o bucată de pâine, niște mere și chiar și o bucățică de slănină găsită prin pod. Ea își dădea firesc din puținul ei. Cui? Dumnezeu știe!

Timpul a trecut, istoria s-a schimbat și totul a intrat în uitare. Mai puțin fapta bună a sufletului frumos. Peste douăzeci de ani avea să primească din Germania Federală o scrisoare cu câteva rânduri: «Vă mulțumesc că mi-ați salvat viața! Vă rămân profund recunoscător… fost ofițer în armata germană.»”

Dan Puric

Câți dintre voi sunteți în stare să o luați împotriva istoriei? Câți dintre voi mai aveți forța sufletească să luptați împotriva mizeriei din zilele noastre, să ajutați un om, să vă ajutați pe voi și să progresați?

Dragii mei, aveți la îndemână cea mai importantă resursă, cel mai valoros material, propriul suflet. De ce nu vreți să înțelegi că schimbarea pe care v-o doriți în jur pornește din interiorul vostru și începe prin schimbarea voastră? Înțelegi că schimbarea de mentalitate pe care v-o doriți nu va avea loc decât atunci când voi înșivă veți face asta. În momentul în care vă veți ridica împotriva concetățeanului vostru care a stat câteva luni printre străini și se crede occidental, dar când trece granița continuă să arunce gunoaie pe jos, reproșând că este mizerie; în momentul în care veți considera că a vă face datoria este ceva firesc și nu un lucru extraordinar; în momentul în care veți renunța la comoditate și veți taxa minciuna, corupția și hoția; în momentul în care veți înțelege că singura investiție sigură este în voi, în ceea ce învățați și în ceea ce știți să faceți, abia atunci va apărea schimbarea atât de dorită în țară.

Ca în orice furtună există raze timide de soare, dar norii nu vor pleca așa ușor. Sunt câteva repere, câteva surse de lumină în întunericul țării, dar nu sunt suficiente. Cu o lanternă nu luminezi o suprafață prea mare, în schimb, câteva milioane de lanterne vor lumina întreaga zare.

Gândiți-vă la voi și la ce vreți pentru viitor. Ieșiți din zona de confort și luptați pentru un viitor mai bun.