Suntem la
mai mult de douăzeci de ani de la „revoluție”, de la apusul unui regim,
detestat și iubit, hulit și regretat. Un regim care și-a pus amprenta pe
dezvoltarea societății în care trăim, un regim care a avut plusuri, dar și
multe minusuri. Sfârșitul acestei „ere” a dat posibilitatea unora să se afirme,
să se îmbogățească peste noapte, sau să își stăpănească setea de putere.
Au trecut
mai bine de două decenii, s-au succedat la putere felurite partide politice,
dar românii au rămas cu un singur lucru, cu PROMISIUNILE. Tind să cred ca este
o boală națională cu puternice tendințe de agravare, o boală care în timp s-a
cronicizat. Nu înțeleg această goană după promisiuni, această permanentă
așteptare de mai bine. Unde vă este spiritul rațiunii?
În campaniile
electorale de anul trecut, și slavă Domnului au fost, cu toate ca trecem
printr-o profundă criză economică la nivel înalt nu se vede. Politicienii au
promis cerul și pământul. Majoritatea promisiunilor au fost făcute în van, până
și un copil de școală primară poate realiza că nu au cum să le ducă la
îndeplinire, dar „oamenii maturi” nu au realizat asta și s-au încrezut orbește
în „conducătorii neamului”.
Oare se
justifică nemulțumirile ulterioare? Eu cred că nu, atâta timp cât ai fost
singur în cabina de vot și ai avut în mâna ta puterea și ți-ai bătut joc de
viitorul țării. Când spun asta nu mă refer la actualii „conducători” ci mă
refer la toți cei care s-au succedat la putere din 89 încoace.
Se poate să
fi fost oameni foarte buni și care chiar au făcut treabă. E posibil, dar mă
întreb unde sunt miile de kilometri de autostrăzi? Unde este traiul european (700 de lei pe lună
vi se pare european?)? Unde sunt instituțiile care funcționează doar pentru
cetățean și funcționarii care își dau interesul? Unde sunt celelalte
promisiuni? Aaa, da, pe hârtie. Ce ușor e să dăm vina pe alții, „ăia” au făcut
așa, nu avem bani că i-au furat, nu putem că au făcut nu știu ce. Păi bine măi
stimabililor, atunci de ce nu le ridicați tuturor imunitatea diplomatică să vedem
o „triere” prin țara?
Oare dacă
ar ieșii în stradă câteva milioane să își strige nemulțumirile cum ar fi? Oare
ce s-ar întâmpla dacă la următoarele alegeri s-ar înregistra o prezență la vot
de sub 10%? Cum ar fi ca în campanie să fie boicotate „marșurile” candidaților?
Fantasme...doar suntem țara în care un sfert din populație (poate mai mult) are
carnet de partid.
România
trezește-te, români deșteptați-vă!
