Contabilitate

Vine o vreme

Când trebuie să tragem sub noi

O linie neagră

Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi,

Câteva momente când era să fim frumoşi,

Câteva momente când era să fim geniali.

Ne-am întâlnit de câteva ori

Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape

(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)

Toate acestea fac un viitor luminos-

Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o

Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit

Fac zero.

Un sfert de an de studii

Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere

A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.

Şi, în sfârşit, o soartă

Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)

Fac două (Scriem una şi ţinem una,

Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).

Marin Sorescu

Acum un an eram în parte trist și în parte entuziasmat că urma să îmi încep viața de student. Acum mă aflu la sfârșitul primului meu an universitar, mă aflu la un an distanță de acele gânduri și la mult mai mare distanță de cel care eram înainte de a începe această călătorie.

Am avut un an plin de emoție, suferință, bucurie, plin de momente geniale și presărat cu momente foarte nasoale. A fost un an în care am învățat multe lucruri despre mine și despre alții, despre cum reacționează persoanele în diverse situații și despre ce este bine să faci și ce este mai puțin bine.

Au fost 28 de săptămâni de cursuri, 8 săptămâni de sesiune, 7 examene, 8 verificări, câteva seminarii. Între acestea am petrecut la mine, la fete, pe terasa lui Vicențiu, în club, în parc, în pub, peste tot unde s-a putut. Am cunoscut multe persoane și destui oameni. Mi-am făcut cunoștințe  dar și prieteni. Împreună cu ei am râs, am plans, am bârfit, am făcut tone de poze, am dat check-in de peste tot, am ajuns omul care face selfie-ul, am făcut cam tot ce se putea. Am realizat că oricât am fi de dornici de petrecere nu putem abandona cu totul ceea ce facem, oricum vom discuta despre chestii medicale.

Am învățat să dorm în 3 ore cât aș fi dormit în 10, am învățat să semnez și să fac mai multe lucruri în același timp. Am învățat să învăț și să citesc. Am redescoperit plăcerea cititului și bucuria pe care acesta ți-o aduce în momentele de maximă încordare. Am vizitat ștrandul de cele mai multe ori noaptea pentru că ziua era dedicată studiului, am străbătut tot orașul pe role, am găsit scurtături (mai scurte sau mai lungi), am umblat prin ploaie, am văzut orașul la orice ora posibilă.

Am simțit pe propria piele cum e să pleci de acasă, cum e să te autogospodărești și cum e să ai colegi noi de apartament. Cum e să faci totul împreună, cum e să te cerți și să te împaci. Ne-am dezvoltat abilitățile în bucătărie și am învățat să facem totul rapid și eficient, de la curățenie până la micile reparații din casă. Am făcut planuri pe care nu le-am respectat și am făcut lucruri neplanificate. Am avut un an foarte interesant.

Am simțit cum e să fii descurajat de cei care ar trebui să nu o facă, am simțit cum e să ai profesori care să își pună sufletul pe tavă pentru tine și cum e să înveți doar de dragul celui care îți predă. Am trecut de la agonie la extaz în cateva secunde, m-am bucurat și m-am întristat. Am luat 10 și am picat, am fost cel mai sigur pe mine și cel mai descurajat. 

Pe lângă petreceri, studiu, cursuri și relaxare am făcut voluntariat. Am învățat să ajut omul necondiționat și să mă pun în slujba lui chiar dacă e nesimțit sau arogant. Am văzut o mulțime de cazuri rezolvate cu succes, dar și unele pentru care nu s-a mai putut face nimic. Am învățat într-un an petrecut la SMURD mai multe decât aș fi învățat în câțiva ani de studiu și nu mă refer doar la partea medicală. Am avut șansa de a fi îndrumat de cei mai buni, de adevărați profesioniști, de oameni cărora le pasă de alții și care vor să inspire. Am pierdut zile și nopți, dar am căștigat suflet. 

Intenționat am păstrat partea cea mai importantă pentru final. Fie că am fost fericit, trist, obosit, entuziasmat sau descurajat, fie că eram pe punctual de a ceda sau pe cel mai înalt munte al ambiției am avut mereu parte de o vorbă bună sau un sfat din partea familiei. Dacă nu eram susținut sufletește de acasă nu aș fi reușit să trec peste acest an, nu în modul în care am făcut-o. Cred că este una din cele mai importante lecții pe care am primit-o.

Acum că trag linie am avut un an bun, un an care m-a călit și m-a făcut să văd viața altfel, un an memorabil.

Mulțumiri tuturor, părinți, prieteni, profesori, celor de la SMURD, celor care au venit și au plecat, dar mai ales celor care au venit și au ales să rămână.

Vacanță plăcută!

Va urma 

Sinuciderea ambiției

„Faptul că o idée este acceptată de un numar mare de oameni nu constituie o dovadă a validității ei.” 

Dan Brown

De câteva zile apare întruna pe facebook o poză cu Bill Gates în care se spune că acesta nu și-a luat toate examenele și a ajuns să dețină Microsoft-ul, iar colegul lui care și-a luat toate examenele a ajuns să muncească pentru el. La început am zâmbit, dar mai apoi m-am îngrozit. Mi se pare o dovadă de inconștiență și o totală lipsă de respect față de tine însuți să te complaci în propriul eșec, să te consolezi cu gândul că undeva, cineva a reușit să facă miliarde fără a termina o facultate. Consider că acestă limitare, această frână pe care ți-o pui singur în momentul în care dai piept cu insuccesul este cea mai sigură cale spre o prăbușire totală.

Dragii mei, câți oameni cunoașteți voi în această lume care au reușit ce a reușit Bill Gates? 10, 100, 1000? Bine, dar noi suntem peste 7 miliarde. Restul ce credeți că au făcut? Eu zic că au muncit, că și-au sacrificat zile și nopți învățănd pentru un examen, că au renunțat la confortul propriu pentru a fi mai aproape de îndeplinirea unui vis.

Succesul nu vine niciodată dacă stai cu mâinile în sân. Credeți voi că acel om care a reușit să ridice un imperiu fără a termina o facultate nu a muncit? Cu siguranță a muncit și s-a sacrificat mai mult decât vă puteți imagina. Nu a stat să dea share pe facebook unor poze din care reiese cât este de frustrat și cât de mult își plânge de milă în speranța că se va găsi un om care să îl compătimească și că succesul se va îndura să vină și pe strada lui.

Nu vă mai puneți singuri bețe în roate.