De ce merg la vot

Pentru că e dreptul meu și au murit oameni pentru ca eu să pot pune ștampila pe numele celui în care cred sau pentru ca eu să îmi pot anula votul.

Pentru m-am săturat să mă reprezinte în lume aceeași hoți, pungași, mafioți, inculți, incapabili. 

Pentru că vreau să taxez nesimțirea, furtul, tâlhăria, mârlănia, mizeria, prostia, prostirea, minciuna. 

Pentru că vreau să le arăt stimabililor candidați că nu e nevoie să vină la ușa mea cu punguța pentru ca eu să  merg la secția de votare.

Pentru că m-am săturat ca reprezentanții poporului să fie de fapt reprezentanții pensionarilor și ai asistaților social. 

Pentru că sunt tânăr și consider că e imoral să cer schimbarea dar să nu particip la ea. 

Pentru că e singurul moment în care pot să îi tăvălesc pe jos, pot să le dau emoții și pot să îi fac să se teamă de mine și de ștampila mea. 

Pentru că nu vreau să îmi mai fie rușine de cei care sunt la conducerea țării. 

Pentru că vreau ca votul meu să reprezinte interesul meu și nu al altora.

Pentru că îmi pasă de mine, de părinții mei, de prietenii mei, de compatrioții mei. 

Pentru că am dreptul să sper la un viitor mai bun și obligația să fac tot ce pot pentru a-l obține. 

Pentru că vreau să dau un exemplu celor care cred că votul lor nu contează. 

Voi, cei care credeți că a vota este ceva lipsit de sens, lipsit de importanță și că votul vostru nu are valoare, voi, cei care locuiți în această țară și beneficiați de tot ce are ea mai bun, dar nu vreți să o ajutați să respire, voi, cei care stați acasă și vă exprimați mânia doar în spațiul virtual, voi, cei care sunteți orbi, chiar nu vă dați seama că asta este intenția lor? Nu vedeți că ei vor să stați acasă? Nu au nevoie de votanți cu un IQ ridicat, nu au nevoie de cineva care să le strice planurile. Nu trebuie să mă credeți, gândiți-vă doar că pensionarii la poarta cărora a ajuns sau nu cineva cu o punguță colorată, alți oameni care nu pot discerne binele de rău, sau pur și simplu sunt prea ignoranți pentru a face asta, cei manipulați, membri de partid și asistații social vor merge la vot. Vă rog să vă gândiți la asta și să mergeți duminică la secțiile de votare. Mergeți că să le dați o palmă, să le stricați toate socotelile și  să îl alegeți pe cel care vă reprezintă. 

„Viitorul mEU contează!”

O poză de pe facebook mi-a atras atenția. O tânără are în brațe o planșă pe care scrie „Viitorul mEU contează! Ai grijă ce VOTezi!” Mă pregăteam să o felicit pentru atitudinea civică, pentru conștientizare și pentru implicare, pentru că încearcă să îi determine pe oameni să meargă la vot și să taxeze nemernicia, nesimțirea, hoția, lipsa de interes și toate celelalte plăgi ale „reprezentanților”  noștri. Noroc că am privit poza mai atent și am văzut că pe acea planșă era și emblema unei alianțe politice.

Mă întreb și vă întreb, înțelege un tânăr de sub optsprezece ani politica? Realizează oare că cei pe care îi susține sunt cei care de douăzeci de ani jefuiesc țara? Sau este doar o marionetă în mâinile celor mai mari, avizi de putere și dornici de simpatizanți, indiferent de vârstă, nivel de pregătire și de înțelegere?

Oare asta să fie politica în ziua de azi? Așa de jos a ajuns demnitatea omului? Nu este zi să nu văd tineri care își declara simpatia pentru un anume partid, tineri care se ceartă cu alții asemenea lor, tineri care cred cu tărie într-un candidat și refuză să vadă ce a făcut acel om până în momentul campaniei electorale.

De ce vă spulberați singuri viitorul? De ce nu încercați să creșteți, să vă întindeți aripile și să zburați, să cercetați, să descoperiți și să susțineți adevărul și dreptatea? Vă lăsați sufletele în mâinile unor oameni care nu dau nici doi bani pe voi și care vă vor uita în prima zi a noului mandat. Așa vreți să creșteți? În colivie? Cu ochii închiși?

Cei care acum sunt doar mase de manevră, cei care sunt susținători înfocați vor crește și vor crede cu tărie în aceeași hoți și tâlhari, vor închide ochii în fața furtului, își vor da și ultimul leu pentru cineva care le promite un trai mai bun, chiar dacă sunt conștienți că promisiunea nu are acoperire. Așa cum cresc, vor ajunge la bătrânețe, la o vârstă la care vor da socoteală. Nu mie, nu candidatului x sau y, nu României, vor răspunde în fața copiilor lor și a propriei conștiințe.

Vei mai avea curajul să stai în fața copiilor tăi și să afișezi o planșă în momentul în care toată țara va fi în ruină? Vei crede în aceleași valori? Vei susține în continuare hoția, nesimțirea, indobitocirea nației, promovarea inculturii, uciderea talentelor? Ar fi bine să conștientizezi că viitorul tău contează și că leprele care sunt acum la cârma țarii nu ar trebui să facă parte din el, iar dacă nu poți discerne binele de rău și nu ai nici măcar drept de vot ar fi mai bine să stai în banca ta, nu să țipi în gura mare că îl vrei pe x sau pe y președinte.

Români, ieșiți la vot! Dar nu uitați să luați cu voi demnitatea și conștiința.

Mase de manevră

„Cărțile, în mod fizic, se distrug. Bibliotecile pot fi luate de vâltori. Dar în acele clipe, în conștiința oamenilor, opera de artă își arată consecințele fără greș: ea a cultivat în oameni curajul, spiritul de sacrificiu, solidaritatea, abnegația, bravura, eroismul și înfruntarea bărbătească a morții.”

MARIN PREDA

Cred că poporul român este unul căruia îi place să sufere, să își facă rău și apoi să își plângă de milă, fără a face nimic pentru a-și schimba soarta. Suntem un popor de cercetători care fac mereu experimente, un popor care distruge mereu câte o bucățică din sufletul său și al apropiaților, iar la finalul experimentului se plânge că suferă. Cum să nu suferi când te automutilezi?

Am înțeles de multă vreme că dragii noștri conducători promovează și susțin mediocritatea, că nu vor ca elitele să existe, și dacă există nu vor să ajungă în apropierea lor pentru că le pun în pericol afacerile. Ce nu pot să înțeleg este permanenta greșeală a românilor, neîncetata alegere proastă sau lipsa de alegere, spiritul de turmă și prostia colectivă. Nu pot să înțeleg cum niște oameni care într-o zi ar trebui să fie cei care conduc România, niște oameni care au acces la toată informația din lume și au libertatea de a se opune oricui aleg să rămână în continuare în noroi.

Într-un colectiv este suficient ca un om cu o oarecare putere de convingere să dicteze ceva pentru a fi urmat de prostime. Calitățile și competențele pălesc în fața prieteniei  sau a disprețului pentru celălalt.

Ce se întâmplă cu liberul arbitru? Unde vă este capacitatea de a discerne binele de rău, performanța de mediocritate și inteligența de prostie? Unde vă sunt „curajul, spiritul de sacrificiu, solidaritatea”? Sunteți îndopați cu tot felul de gogoși și vouă vă place, dar în momentul în care vedeți că alegerea voastră, sau lipsa de alegere a fost proastă vă plângeți. Din punctul meu de vedere nu aveți dreptul la cuvânt. În momentul în care ați respins calitățile unui om sau ați votat împotriva cuiva, nu pentru cineva, v-ați pierdut orice drept, v-ați pierdut coloana vertebrală, ați renunțat de bună voie la calitate și ați ales mediocritatea.

Dar ce veți face în momentul în care veți ajunge într-un mediu în care singurul criteriu de selecție va fi meritocrația?

Ar fi păcat să muriți cu gândul că toată viața ați fost doar niște mase de manevră. Poate vă deschideți și voi ochii.