„Am
muncit de m-am căsăpit tot timpul, ca să supraviețuiesc, nu ca să trăiesc. Nu
pot să zic niciodată că în România am trăit. Eu până oi muri, o să spun că am
supraviețuit.” Dan Puric
Binele și răul, normalitatea și anormalitatea sunt
niște concepte foarte relative, ale căror limite sunt extrem de variabile și de
fragile. Totuși în structura omului există un anumit punct de start, o zona
limită, de unde lucrurile trec în partea anormală. Mulți ani de comunism,
douăzeci de ani de tranziție, hoție
și mârșăvie au șters linia trasată cu cretă și au mutat-o departe sau au uitat să o mai traseze.
Zilele trecute o doamnă a găsit un portofel cu o mie
de lei și l-a dus la poliție. Nimic extraordinar, nimic ieșit din comun, un gest
de omenie, un gest până la urmă firesc. Dată fiind situația financiară a
respectivei un post de radio a ales să o răsplătească înzecit. Și de aici
începea o adevărată dezbatere. Trebuia sau nu recompensată?
La început am fost tentat să cred că acea recompensă,
care în fond a fost un ajutor umanitar, nu trebuia să existe, dar dacă judec la
rece, este foarte bine că a existat. Să facem un exercițiu de imaginație. Câți
dintre voi ar înapoia un bun găsit pe stradă dacă ar ști că există
posibilitatea să fie răsplătiți înzecit? Câți dintre voi ar spune te rog și mulțumesc dacă ar exista posibilitatea ca bunul sau serviciul de
care au avut nevoie să fie gratis? Nu-i așa că toți acei prestatori de
servicii, oricum s-ar numi ei, ar fi mai amabili, mai drăguți și te-ar trata ca
pe cel care le asigură venitul (ceea ce ești de fapt), dacă cineva ar organiza
un concurs pentru angajatul lunii, iar câstigătorul ar fi răsplătit într-un
anumit fel? Poate nu ar încerca toți incapabilii să facă o facultate doar de
dragul de a avea o diplomă și cu gândul la un venit decent dacă în această țară
ar fi încurajată munca, oricare ar fi ea, și ar fi remunerată cum se cuvine.
Acesta e rezultatul tentativelor repetate de a
distruge sufletul acestui neam. Acesta este rezultatul anilor în care a fost
promovată prostia, incultura și hoția. Când orice reper a fost înlăturat calea
dreaptă este greu de găsit. Totuși există șansa de a corecta și a readuce omul
pe calea cea bună, chiar și momindu-l cu anumite recompense. Dacă e bine sau
rău să recompensezi un gest de normalitate vă las pe voi să decideți.
