Poate că de noi nu vă pasă, poate că vă e indiferent dacă ne
simțim bine sau rău, dacă avem o zi bună sau o zi proastă, dacă ne umiliți sau
ne batjocoriți. Poate nu vă dați seama că o vorbă aruncată într-un anume moment
face foarte mult rău și poate schimba un om pentru totdeauna. Poate că noi vă
suntem indiferenți, inferiori, dar cu cei ce vor veni ce aveți? Nu vă dați
seama că făcându-ne nouă rău le faceți rău unor necunoscuți nevinovați,
prietenilor voștri, rudelor voastre sau chiar vouă?
O tabla îndoită sau un fier rupt se poate îndrepta, poate să
fie adus la forma inițială, dar cu un preț. Cu prețul rezistenței în timp. O
cicatrice lăsată in interiorul cuiva se va astupa, se va ascunde și va
disparea, dar prețul tot va fi plătit. Chiar dacă exteriorul va părea perfect,
interiorul va fi altfel, va fi plin de răni și traumatisme, de zone a căror
rezistență va fi testată și care vor ceda.
Frustarea, ignoranța, dezinteresul, umilințele lasă brazde
adânci chiar și în cele mai puternice suflete. Agresiunea repetată va duce la
schimbare, la transformare și la adaptare. Doar că toate aceste lovituri se vor
suma și se vor aduna pentru că, de cele mai multe ori, agresiunea este prea
puternică și agresorul prea mare pentru a te împotrivi.
Și iată că vine un moment, acel moment în care te vezi ajuns
deasupra altora, acel moment în care ești conștient că puterea este la tine,
acel moment în care poți decide dacă să faci bine sau să sa te eliberezi de tot
ce ai acumulat. S-ar putea să nu vrei să mai înduri, să nu vrei să mai păstrezi
pentru tine acele cicatrici și să le lași să se rupă.
Va ieși la iveală toată frustrarea acumulată, toată
ignoranța cu care ai fost tratat se va întoarce împotriva unor nevinovați exact
cum erai și tu, dezinteresul îți va fi prieten și umilința armă.
Vă rog, nu ne lasați să ajungem ca voi, nu ne lasați o
asemenea moștenire. De ce faceți rău când puteți să faceți bine?
