Penibil

Vă salut ultima dată în acest an. Datorită faptului că e sfârșitul unui ciclu, al unui an, se cade să tragem linie și să facem un bilanț. Astăzi o să mă rezum la ceea ce am putut urmării la televizor în acest an.
Pentru început, consider că în România avem nevoie de un nou instrument de măsură: PENIBILOMETRU. Fiind abonat la RCS-RDS am și eu o mulțime de posturi TV, aproximativ o sută. Din aceste 100 de posturi, erau cam 15 posturi bune (gama Discovery plus alte câteva) dar numărul lor s-a redus. 
Televiziunile românești au o mare problemă. Pe lângă faptul că filmele sunt reluate de n+1 ori, emisiunile tind să devină penibile. Putem urmări: dive de carton părăsite de iubiți imaginari, amanți/amante care au impresia că se văd cu cine știe ce „vedetă”, „vedete” uitate demult de toată lumea (poate chiar și de familie) care mai apar în câte un scandal doar ca să nu uite lumea de ei, emisiuni matrimoniale „păstorite” de adevărați păstori, al căror loc este mai degrabă pe câmp sau la stână, nu la televiziune, știri difuzate și redifuzate de cine știe câte ori (de cele mai multe ori cu aceeași greșeală) și exemplele pot continua.
Știrile sunt mult mai penibile decât par. Dacă ascultați cu atenție veți observa că limba română este, pentru mulți dintre cei ce le spun (nu se pot numi prezentatori sau reporteri), o limbă străină, un dialect demult uitat. Este foarte important să reluăm știrile, dacă s-ar putea din 10 în 10 minute, ca omul să nu uite vreun detaliu, să nu uite cât de prost pregătiți sunt „jurnaliștii”, dar cred că mai important este să nu uite să râdă. Tot la știri putem observa titluri de genul :ȘOC ȘOC ȘOC!!! URMEAZĂ DEZVĂLURI ȘOCANTE!!! Asta inseamnă că puteți face un duș, puteți mânca o ciorbă, chiar și să trageți un pui de somn pentru că dezvăluirea urmează IMEDIAT, peste vreo 40 de minute (în cel mai bun caz).
Când cineva anunță o dezvăluire ȘOC, păi chiar este ȘOC, în sensul că nu zice nimic, sau în cel mai bun caz nu zice nimic nou. Ca exemplu: ȘOC! TEMPERATURILE SCAD FOARTE MULT! De la 5 grade la -1 (suprinzător in decembrie). ȘOC poate insemna și exclusivitate. Nu ar fi o problemă atâta timp cât exclusivitatea ar fi exclusivitate. Nu știu ce este exclusiv în a prezenta o știre după câteva zile și după ce a fost întoarsă pe toate părțile de anumiți abonați la platou. A se înțelege oameni care nu au nimic mai bun de făcut decât să stea într-un platou de televiziune și să dezbată o știre de interes național, cum ar fi divorțul Monicăi de prea-tânărul Iri.
Ieri am avut surpriza să citesc o știre cam în felul acesta: Horia Brenciu a afirmat că este singurul artist care umple Sala Palatului. Este posiblil sa fi fost cu bătaie la mult mai experimentatul coleg de breaslă, Ștefan Bănică Jr. De unde și până unde? Așa ceva este des întâlnit la radio șant, nu la o televiziune ce se pretinde a fi numărul 1 la știri.
De vreo două zile am avut ocazia să ascult interviul luat unui polițist (a nu se interpreta). Purtător de cuvânt, om cu scaun la cap, sau poate în cap. Cu toate ca limba română ne este străină și nu cunoaștem foarte bine detaliile cazului trebuie să ieșim la televizor ca să ne vadă vecinii, MINUNAT!
Am mai spus-o și o repet, principala problemă (dacă există o problemă principală) este limba noastră cea dulce și frumoasă, atât de străină unora dintre reporteri.
Îmi cer scuze dacă m-am referit în principal la televiziunile de știri, nu este vina mea. Știu, și eu sunt nemulțumit, dar asta e, să le mulțumim celor de la RCS-RDS că nu mai avem programele Discovery în grilă, deși le plătim încă, dar asta este o altă discuție, o lasăm pentru anul viitor, rămâne la dospit.
La mulți ani 2013!?!?!?

Ne facem datoria?

Zilele trecute am văzut o filmare în care un polițist a ajutat un șofer să iasă dintr-o parcare oprind două mașini care circulau pe șosea. Mare minune! O gramadă de comentarii care îl ridică în slăvi pe polițist, ce bun e, ce grozav, ce miracol a înfăptuit! Polițiștii nu sunt cumva pe drum ca să ajute? Nu asta e datoria lor? În afară de a încurca traficul, a da amenzi și a cauta nod în papură, nu trebuie să îi ajute pe oameni? Mi se pare normal și de bun simț ca un organ al legii să ajute la desfășurarea în bune condiții a traficului și să îi ajute pe cei aflați în trafic, nu să fie un fel de lup.
Funcționarii de la stat oare de ce sunt plătiți? Din umilele mele cunoștințe, aceștia sunt plătiți să îsi facă treaba, nu să fie „șmecheri”. O casieră este plătită să facă tot ce scrie în fișa postului. Nu este normal ca o casieră să se revolte că are mult de lucru în momentul în care este plătită pentru așa ceva. Din câte știu există posibilatea DEMISIEI. Așa că, în cazul în care volumul de muncă i se pare cuiva prea mare, acesta poate să îsi dea demisia, nu să fie recalcitrantă cu cei cu care lucrează.
Vânzătoare=lucrător comercial, MINUNAT subiect! Pot număra pe degete vânzătoarele ce mi-au zâmbit în ultimul an, în momentul în care m-au servit. Fața aceea acră, care te face să te întorci și să pleci, servirea mizerabilă, care parcă este de pomană, sunt normale? Din punctul meu de vedere NU sunt. Pentru simplul fapt că eu merg să las un leu, doi, o sută, într-un magazin, merit să fiu servit cel puțin decent. Parcă era „clientul nostru, stăpânul nostru”, la noi se inversează? „Vânzătorul nostru, stăpânul nostru”? Ar fi bine ca acei oameni care lucrează în diverse magazine să nu uite că datorită faptului că noi intrăm și cumpărăm câte ceva ei își câștigă pâinea.
Ce facem dacă un drum pietruit este acorperit de zăpadă înghețată și pe margine zăpada are cap 20 de centrimetri? Sunt două variante posibile: 1-lasăm mașina într-un loc în care să nu încurcat și mai mult circulația deja îngreunată de starea drumului ( asta dacă avem puțin bun simț); 2-dacă suntem șmecheri/șmechere putem să lăsăm mașina pe jumătate din drum, fără să ne pese că blocăm circulația. Un om nu poate fi șmecher dacă nu are BeMWeu (asta este condiția de bază). Șmecheria nu este completă dacă nu vorbim. Din păcate, impresia că un om este prost dispare în momentul în care acesta își deschide gura și spulberă orice îndoială.
Cu siguranță că sunt și oameni care își fac datoria, dar, din păcate, prea puțini. Să sperăm că „sfârșitul lumii” a mai curățat prostia, ignoranța, indiferența, mizeria, nesimțirea și toate celelalte lucruri atât de dăunătoare societății.

România?

Așa îi zice, e țara mea. Dar... a decăzut și decade tot mai tare.
Mă uit în jur și mă mir. Oare acesta să fie nivelul nostru?
Alegeri... Ce bine sună! Ne decidem „soarta” pentru următorii ani, ne îmbunătățim viața sau NU! De ce să avem un grup de conducători care să știe ce să facă pentru țară, să ajute la ridicarea noastră, să nu facă doar pentru ei, când putem vota altceva. Opinia românilor este exact ceea ce trebuie. Este minunat să avem „în frunte” o tagmă a hoților, o ceată de președinți de cluburi și băgători de seama, un minunat cor format din cântăreți de muzica populară, muzică mai puțin populară, sau oameni ce se cred cântăreți, oameni care nu au nici o treabă cu absolut nimic! Țara va merge din ce în ce mai bine. Țara va fi organizată ca o echipă de fotbal, cu o coregrafie minunată în pauze, doar concerte și cântări, o viață de vis. Tare mă bucur că românii știu ce să aleagă!
BMW! Ce bine, am muncit o vară în străinătate și vreau să îmi iau o mașină. Oare ce să aleg? Grea decizie... Totuși merg pe BMW! Se pare că asta e mentalitatea la noi. Mașină cât mai puternică, că de, „regele șoselelor” e doar unul! Tocmai am văzut un tânăr, 21 de ani, venit din Germania cu un BMW. Oare ce a pățit? S-a oprit într-un pom. Nu „a plecat” singur, a mai luat doi prieteni cu el, (poate) spre o lume mai bună. Mașina înfășurată în jurul pomului, acul vitezometrului înțepenit la 120 km/h și reporterița îl întreabă pe un bărbat: „Credeți că avea viteză?”. Nu dragă, nu avea viteză, mergea cam cu 50 km/h, dar pomul a suferit o mutație, a ieșit din pământ și a luat în brațe mașina.
POLIȚIA ROMÂNĂ este cu noi! Sau așa credem. O știre interesantă spunea că domnii de la capitală nu mai au bani să scoată mașinile din service. Foarte interesant! Eu cred ca nu mai avem nevoie de mașini la poliție. Este multă poluare în București, aglomeratie mare, spațiu puțin. Domnii polițiști pot să patruleze pe triciclete, sau chiar trotinete! Mai puțină poluare, mai puține costuri! Așa vom face economia să funționeze!
Țara mea... Oare chiar e țara mea? Încă sunt în dilemă...

Avem zăpadă!

A-nceput de sâmbătă să cadă tot câte un fulg pe stradă, dar s-a cam oprit. Zăpada are aproximativ 20 de centimetri, e potrivit de rece, aș putea zice că e un peisaj de poveste.
EROARE!
Greșesc dacă spun asta.
Pentru început, vreau să spun că nu imi merge bine ceasu, nu am calendarul sincronizat. La mine arată că e 11.12.2012. Mare greșeală, eu cred că e august, vară, soare, vreme de plajă, risc minim de precipitații. Cel puțin cam așa este în birourile autorităților. Cum și-a permis zăpada să ne viziteze? Ce nerușinare!! Nu îmi vine să cred, tocmai în august? MINUNE! Nu trebuie să îi învinuim că drumurile nu sunt curățate. Nu mai vorbesc de trotuare, acestea sunt... incredibil de bine „curate”.
Nu îmi vine să cred că zăpada, care a venit în august, a îndrăznit să se așeze și să blocheze drumurile. Nerușinare!
Nu îmi vine să cred că la 2 zile după ultimul fulg, echipajele de deszăpezire au descoperit NISIPUL! Încă o MINUNE! Păcat că totul se face „retro”, cu lopata, în timp ce un tractor trage după el o sărăriță numai de formă.
Oare mai are rost să menționez parcările? Zapadă cât cuprinde, dacă vrei să lași mașina trebuie să te descurci singur.

Îmi cer scuze, am greșit. Totul decurge exemplar, autoritățile au fost la datorie de la primul fulg, încă sunt mobilizate, drumurile sunt ca în palmă, trotuarele și parcările au fost curățate demult, ca în basme.

Sau nu, am zis bine, ca în basme, păcat că basmele nu sunt adevărate.

Iarba verde de acasă

De vreo două zile mi-am dat seama că trăiesc un sentiment gen : „iarba verde de acasă, să mă rătăcesc în lume nu mă lasă”.
Cum vine asta? Simplu. Am găsit trei elemente, (aproape) nelipsite din orașul meu.
1. Dacă este iarnă și e frig, păi e frig. Și când zic frig, vreau să zic ger maxim. Dar asta nu este o problemă pentru că iarna nu e iarnă fară frig.
2.Dacă e primăvară, toamnă sau iarnă și nu e frig este ceață. La noi ceața înseamnă o priveliște „macabră”, o priveliște aproape mortuară. Se poate descrie printr-un exercițiu de imaginație. Cum e să te uiți pe geam și să vezi cam de 15-20, maxim 50 de metri, de dimineața până seara, fără pauze. Anul acesta am avut parte de așa ceva timp de o săptămână.
3.Dacă nu apar aceste două fenomene, o „mireasmă” te izbește de cum intri in oraș. „Îmbietorul” miros ce se ridică de pe lacul de decantare al fabricii de zahăr ar putea să trezească și un mort. Nu ai cum să scapi, nu ai cum să te ascunzi, el te urmărește, iar dacă te prinde îl simți mult, mult timp.  Iar dacă e vară și adie o briză ușoară... Efectul e garantat.
Așadar trăiesc într-un loc minunat, de care nu pot uita. Probabil că e de bine, chiar dacă cele trei motive, prezentate mai sus, nu sunt tocmai grozave.
Cine mai are așa oraș?!

Vreau Audi A6

Să începem cu începutul. Zi de toamna, seară, veneam spre casă, pe E60. Într-o localitate, un echipaj de poliție cu radar, stătea la pândă, ca de obicei. (De fiecare dată când văd un echipaj de poliție pe drum, mă simt ca într-un joc pe calculator, un joc tâmpit, în care trebuie să urmărești pe cineva până face prima greșeala și sa îl ”extermini”.) În această localitate toată lumea circula liniștit, dar apare un ”câine”-un brav șofer de Audi. Pleacă lansat, ca într-o urmărire, peste linia continuă și finalizeaza depășirea chiar în fața echipajului de poliție. Și aici SURPRIZA! Reacția ”oamenilor legii”? Foarte previzibilă, o simplă semnalizare cu farurile, după care, stimabilul conducător auto își continuă drumul la fel de haotic.

Se pare că în țara noastră legea se măsoară în valoarea mașinii. Oare de ce nu l-au oprit? Simplu, nu îți permiți să parchezi un Audi lângă un Logan. De asemenea, ”băieții cu ceafa lată” nu se coboară la nivelul polițiștilor. Unde mai pui că ”domnul” care a păcătuit este foarte citit, opera lui preferată fiind ”Câinele și cățelul” de Grigore Alexandrescu,
 ”-Și ce-ți pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
 Adevărat vorbeam
Că nu iubesc mândria și că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar NU pentru căței.”

Bună seara România!

Dragi cititori, vă salut din centrul țării!
Pentru început aș vrea să mă prezint. Numele meu este Răzvan (cred că deja v-ați dat seama) și locuiesc undeva în centrul țării, prin județul Mureș. Am puțin peste 18 ani și sunt elev. Restul sunt detalii, care nu prea au importanță, cel puțin nu acum.
Poate vă întrebați ce voi posta, vă răspund chiar acum. Voi posta diverse întâmplări din viața de zi cu zi, așa cum le văd eu, și trebuie să recunosc faptul că vor conține puțină (uneori mai multă) ironie.
Ce să vă mai zic? Dacă vedeți această postare, însemnă ca ați intrat cel puțin odată pe blogg-ul meu, ceea ce mă bucură. Dacă ați intrat o dată, sunt sigur că o să reveniți, așa că o să vă aștept.
Sper să vă regăsiți în ceea ce voi posta.
O seara placută tuturor!

P.S. Rog să îmi fie scuzată stângăcia din acestă primă postare, emoțiile unui nou început