Penibil

Vă salut ultima dată în acest an. Datorită faptului că e sfârșitul unui ciclu, al unui an, se cade să tragem linie și să facem un bilanț. Astăzi o să mă rezum la ceea ce am putut urmării la televizor în acest an.
Pentru început, consider că în România avem nevoie de un nou instrument de măsură: PENIBILOMETRU. Fiind abonat la RCS-RDS am și eu o mulțime de posturi TV, aproximativ o sută. Din aceste 100 de posturi, erau cam 15 posturi bune (gama Discovery plus alte câteva) dar numărul lor s-a redus. 
Televiziunile românești au o mare problemă. Pe lângă faptul că filmele sunt reluate de n+1 ori, emisiunile tind să devină penibile. Putem urmări: dive de carton părăsite de iubiți imaginari, amanți/amante care au impresia că se văd cu cine știe ce „vedetă”, „vedete” uitate demult de toată lumea (poate chiar și de familie) care mai apar în câte un scandal doar ca să nu uite lumea de ei, emisiuni matrimoniale „păstorite” de adevărați păstori, al căror loc este mai degrabă pe câmp sau la stână, nu la televiziune, știri difuzate și redifuzate de cine știe câte ori (de cele mai multe ori cu aceeași greșeală) și exemplele pot continua.
Știrile sunt mult mai penibile decât par. Dacă ascultați cu atenție veți observa că limba română este, pentru mulți dintre cei ce le spun (nu se pot numi prezentatori sau reporteri), o limbă străină, un dialect demult uitat. Este foarte important să reluăm știrile, dacă s-ar putea din 10 în 10 minute, ca omul să nu uite vreun detaliu, să nu uite cât de prost pregătiți sunt „jurnaliștii”, dar cred că mai important este să nu uite să râdă. Tot la știri putem observa titluri de genul :ȘOC ȘOC ȘOC!!! URMEAZĂ DEZVĂLURI ȘOCANTE!!! Asta inseamnă că puteți face un duș, puteți mânca o ciorbă, chiar și să trageți un pui de somn pentru că dezvăluirea urmează IMEDIAT, peste vreo 40 de minute (în cel mai bun caz).
Când cineva anunță o dezvăluire ȘOC, păi chiar este ȘOC, în sensul că nu zice nimic, sau în cel mai bun caz nu zice nimic nou. Ca exemplu: ȘOC! TEMPERATURILE SCAD FOARTE MULT! De la 5 grade la -1 (suprinzător in decembrie). ȘOC poate insemna și exclusivitate. Nu ar fi o problemă atâta timp cât exclusivitatea ar fi exclusivitate. Nu știu ce este exclusiv în a prezenta o știre după câteva zile și după ce a fost întoarsă pe toate părțile de anumiți abonați la platou. A se înțelege oameni care nu au nimic mai bun de făcut decât să stea într-un platou de televiziune și să dezbată o știre de interes național, cum ar fi divorțul Monicăi de prea-tânărul Iri.
Ieri am avut surpriza să citesc o știre cam în felul acesta: Horia Brenciu a afirmat că este singurul artist care umple Sala Palatului. Este posiblil sa fi fost cu bătaie la mult mai experimentatul coleg de breaslă, Ștefan Bănică Jr. De unde și până unde? Așa ceva este des întâlnit la radio șant, nu la o televiziune ce se pretinde a fi numărul 1 la știri.
De vreo două zile am avut ocazia să ascult interviul luat unui polițist (a nu se interpreta). Purtător de cuvânt, om cu scaun la cap, sau poate în cap. Cu toate ca limba română ne este străină și nu cunoaștem foarte bine detaliile cazului trebuie să ieșim la televizor ca să ne vadă vecinii, MINUNAT!
Am mai spus-o și o repet, principala problemă (dacă există o problemă principală) este limba noastră cea dulce și frumoasă, atât de străină unora dintre reporteri.
Îmi cer scuze dacă m-am referit în principal la televiziunile de știri, nu este vina mea. Știu, și eu sunt nemulțumit, dar asta e, să le mulțumim celor de la RCS-RDS că nu mai avem programele Discovery în grilă, deși le plătim încă, dar asta este o altă discuție, o lasăm pentru anul viitor, rămâne la dospit.
La mulți ani 2013!?!?!?