Soarele

Caută să ajungi un soare și atunci are să te vadă toată lumea, acestea sunt câteva cuvinte ce au fost rostite pentru prima dată în urmă cu mulți ani, dar peste care trecerea timpului nu a așternut negura uitării ci a adus darul înnobilării, același dar pe care timpul scurs îl așterne pe un vin bun.

Din păcate, tot mai puțini oameni caută să ajungă un soare, majoritatea preferând să rămână pământeni și să privească spre astru sau să arunce cu pietre și noroi în speranța că îl vor doborî, neștiind că acest lucru este imposibil. Soarele prin definiție este un dar pentru cei care îl văd și îi simt atingerea. Soarele este un binefăcător tăcut, un ajutor venit din sfere înalte, uneori imposibil de înțeles pentru ochiul neinițiat, dar care își va duce la îndeplinire menirea indiferent de piedici și greutăți, indiferent de oponeți și adversari, neașteptând niciodată o răsplată. Pe lângă binele adus celor aflați în raza lui de acțiune, soarele împarte propria sa căldură, aceasta fiind șansa dată celor aflați în apropiere de a păstra o parte din ea, dar mai important, de a împărtăși mai departe căldură.

Dacă soarele vine de la divinitate și oamenii provin de la aceeași forță superioară, de ce nu ar putea fi un om însăși soarele celor din jurul său? Ei bine, ar putea, poate și este. Un astfel de soare își are sălașul într-un anumit spital din Târgu Mureș, într-o anumită secție, în mijlocul anumitor oameni. Un soare care radiază mereu, un om care împarte necondiționat tot ce are, un om care știe că cea mai mare mulțumire pentru sine vine din ceea ce oferi și nu din ceea ce primești.

Acest soare, acest astru mă va lumina și pe mine o perioadă destul de lungă de timp, îmi va oferi căldura lui și chiar dacă nu va știi niciodată cât de mult a însemnat în formarea mea, sper ca într-o zi să îi pot întoarce măcar o rază din cele pe care mi le-a oferit!

Cură de detoxifiere

Mărul din Grădina Edenului ia diverse forme în zilele noastre. Una din variatele sale întruchipări o reprezintă, din punctul meu de vedere, televizorul. Iată-mă de o săptămână fără televizor în casă, iată-mă de o săptămână rupt de lume. Multă lume zice că nu se uită la televizor, dar, în momente de rătăcire tot mai aruncă un ochi la cutia cu maimuțe, dar dacă nu ai o astfel de cutie prin preajmă nu poți ceda tentației, pentru că, ați ghicit, tentația nu există.

După aceste zile în care nu am avut acces la televizor mă simt parțial detoxifiat, curățat și, oarecum cruțat de toată prostia care își face loc în această țară. Lipsa aparatului mă face să mă simt bine, mă face să îmi reconsider timpul și să îl folosesc cu mai multă chibzuință. Știu că multă lume nu poate concepe viața fără televizor, că nu își imaginează o zi fără un talk-show politic, fără un reality show monden sau fără niște inculți care fac din părerile lor reguli general valabile. Vă spun și vă asigur că se poate și nu numai că se poate, ba chiar este benefic trupului, sufletului și minții.

Să nu credeți că am rămas pe un petec de pământ în mijlocul oceanului, lipsit de orice informație de pe mal. Am căutat pe internet doar știrile și evenimentele care m-au interesat, iar în restul timpului am apelat la alte mijloace de relaxare și dezvoltare.  Ca alternative la maimuțăreala publică aveți bibliotecile. Clădirile acelea care par ostile unui ochi îndoctrinat de anumiți formatori de opinie, dar care îți aduc liniștea în suflet și o mulțime de cunoștințe. Unde mai pui că în bibliotecă poți să cunoști oameni deosebiți. Lectura unei cărți în liniștea și căldura căminului personal nu poate fi comparată cu privitul la o bucată de sticlă colorată. Felul în care îți zburdă imaginația în momentul citirii unui roman nu se aseamănă nici pe departe modul în care îți zburdă imaginația în momentul în care te transpui în pielea unor personaje cu o anumită notorietate, dar care sunt goale pe dinăuntru. O discuție cu o persoană dragă, o plimbare în natură, o oră de somn, câteva minute de meditație, toate acestea sunt plăceri mici care aduc satisfacții și beneficii mari dar, care trebuie descoperite.

Stau și mă întreb, merită să ne uităm la televizor? Merită oare să înghițim toată mizeria, prostia și incultura ce apare pe micul ecran când avem la îndemână atâtea mijloace de petrecere a timpului liber, majoritatea fiind benefice pentru noi ca oameni?  Oare ce ne dorim? Eu unul n-am murit fără televizor.