Mărul din Grădina
Edenului ia diverse forme în zilele noastre. Una din variatele sale
întruchipări o reprezintă, din punctul meu de vedere, televizorul. Iată-mă de o
săptămână fără televizor în casă, iată-mă de o săptămână rupt de lume. Multă lume zice că nu se uită la televizor, dar, în
momente de rătăcire tot mai aruncă un ochi la cutia cu maimuțe, dar dacă nu ai o astfel de cutie prin preajmă nu
poți ceda tentației, pentru că, ați ghicit, tentația nu există.
După aceste zile
în care nu am avut acces la televizor mă simt parțial detoxifiat, curățat și,
oarecum cruțat de toată prostia care își face loc în această țară. Lipsa
aparatului mă face să mă simt bine, mă face să îmi reconsider timpul și să îl
folosesc cu mai multă chibzuință. Știu că multă lume nu poate concepe viața
fără televizor, că nu își imaginează o zi fără un talk-show politic, fără un
reality show monden sau fără niște
inculți care fac din părerile lor reguli general valabile. Vă spun și vă asigur
că se poate și nu numai că se poate, ba chiar este benefic trupului,
sufletului și minții.
Să nu credeți că
am rămas pe un petec de pământ în mijlocul oceanului, lipsit de orice
informație de pe mal. Am căutat pe internet doar știrile și evenimentele care
m-au interesat, iar în restul timpului am apelat la alte mijloace de relaxare
și dezvoltare. Ca alternative la
maimuțăreala publică aveți bibliotecile. Clădirile acelea care par ostile unui
ochi îndoctrinat de anumiți formatori
de opinie, dar care îți aduc liniștea în suflet și o mulțime de cunoștințe.
Unde mai pui că în bibliotecă poți să cunoști oameni deosebiți. Lectura unei
cărți în liniștea și căldura căminului personal nu poate fi comparată cu
privitul la o bucată de sticlă colorată. Felul în care îți zburdă imaginația în
momentul citirii unui roman nu se aseamănă nici pe departe modul în care îți zburdă imaginația în momentul în care te
transpui în pielea unor personaje cu o anumită notorietate, dar care sunt goale
pe dinăuntru. O discuție cu o persoană dragă, o plimbare în natură, o oră de
somn, câteva minute de meditație, toate acestea sunt plăceri mici care aduc
satisfacții și beneficii mari dar, care trebuie descoperite.
Stau și mă
întreb, merită să ne uităm la televizor? Merită oare să înghițim toată mizeria,
prostia și incultura ce apare pe micul ecran când avem la îndemână atâtea
mijloace de petrecere a timpului liber, majoritatea fiind benefice pentru noi
ca oameni? Oare ce ne dorim? Eu unul
n-am murit fără televizor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu