Soarele

Caută să ajungi un soare și atunci are să te vadă toată lumea, acestea sunt câteva cuvinte ce au fost rostite pentru prima dată în urmă cu mulți ani, dar peste care trecerea timpului nu a așternut negura uitării ci a adus darul înnobilării, același dar pe care timpul scurs îl așterne pe un vin bun.

Din păcate, tot mai puțini oameni caută să ajungă un soare, majoritatea preferând să rămână pământeni și să privească spre astru sau să arunce cu pietre și noroi în speranța că îl vor doborî, neștiind că acest lucru este imposibil. Soarele prin definiție este un dar pentru cei care îl văd și îi simt atingerea. Soarele este un binefăcător tăcut, un ajutor venit din sfere înalte, uneori imposibil de înțeles pentru ochiul neinițiat, dar care își va duce la îndeplinire menirea indiferent de piedici și greutăți, indiferent de oponeți și adversari, neașteptând niciodată o răsplată. Pe lângă binele adus celor aflați în raza lui de acțiune, soarele împarte propria sa căldură, aceasta fiind șansa dată celor aflați în apropiere de a păstra o parte din ea, dar mai important, de a împărtăși mai departe căldură.

Dacă soarele vine de la divinitate și oamenii provin de la aceeași forță superioară, de ce nu ar putea fi un om însăși soarele celor din jurul său? Ei bine, ar putea, poate și este. Un astfel de soare își are sălașul într-un anumit spital din Târgu Mureș, într-o anumită secție, în mijlocul anumitor oameni. Un soare care radiază mereu, un om care împarte necondiționat tot ce are, un om care știe că cea mai mare mulțumire pentru sine vine din ceea ce oferi și nu din ceea ce primești.

Acest soare, acest astru mă va lumina și pe mine o perioadă destul de lungă de timp, îmi va oferi căldura lui și chiar dacă nu va știi niciodată cât de mult a însemnat în formarea mea, sper ca într-o zi să îi pot întoarce măcar o rază din cele pe care mi le-a oferit!