De câteva luni încerc
să nu scriu. Încerc să mă temperez și să fiu mai calm. Să fiu mai bun și să nu
văd toate mizeriile din jur. E greu, e foarte greu. Ultima perioadă m-a convins
că românii își merită soarta.
Spitale renovate în
care nu se lucrează din varii motive, majoritatea aberante, amfiteatre fără
facultate, investiții total nefolositoare, mii de mijloace de spălat banii. Să
zicem că peste asta am trecut. Licitații furate și trucate, contracte atribuite
unor prieteni, banii părinților mei
ajunși în buzunarele nenorociților. Trec și peste asta. Însă peste un lucru nu
pot trece. Peste mizeria umană.
Popor neghiob, te
plângi că te fură politicienii și că își votează legi preferențiale, dar dacă
trebuie să îi taxezi prin vot nu o faci. Dacă va fi să alegi între o figură nouă
și unul care a furat, dar a făcut ceva și pentru comunitate știi din start că vei
vota penalul.
Popor nerod, te plângi
că nu se aplică legea și infractorii umblă liberi pe străzi, dar ești de acord
să dai șpagă pentru a scăpa de o amendă, ești de acord cu un om al legii penal
(sau o întreagă secție). Accepți abuzurile și taci cu frică în loc să te ridici
să spui adevărul.
Popor nerecunoscător, te
plângi că îți pleacă personalul medical, dar îi ajuți să plece, le semnezi
biletul. Cum să nu plece când nici nu îi plătești, nici nu îi respecți? Să
rămână pentru ce? Pentru a fi numiți asistați
social? Pentru a fi bătaia de joc a unora care se cred superiori?
Popor slab, îți meriți
soarta. Meriți să ai în frunte hoți, meriți să fii nedreptățit, meriți să nu fii
tratat. De ce? Simplu. Filozofia cu întorsul celuilalt obraz nu mai
funcționează. Un om poate îndura aproape orice lipsuri, poate fi privat de multe,
dar lipsa respectului nu o va suporta.
Un asistat social, un
om care face o școală de șase ani, apoi încă vreo cinci și apoi încă o viață,
un om care a ales să își sacrifice o parte din viață pentru a învăța cum să
trateze târâturi și lepre, un om ca mulți alții, vă dorește să primiți înapoi
fix respectul pe care îl oferiți.
Eram convins că voi rămâne în România și mă voi lupta pentru schimbare. Eram entuziast. Sunt dezamăgit.
*a nu se simți jigniți
oamenii de bine cărora le mulțumesc pentru că încă mai există
