Am scris și am șters. Iar am scris și iar am șters. Mă
gândeam că o să îmi treacă. Sau nu, mă mințeam că o să uit pentru că e
imposibil să îmi treacă. Nu știu de ce multă lume înțelege democrația ca fiind
libertatea de a urî pe oricine, de a arunca bulgări de noroi, de a desconsidera și pune la
groapa de gunoi orice persoană, toate
acestea însoțite de obligația celui urât de a-ți fi slugă. Înțeleg că sistemul
dezamăgește, înțeleg că speranța începe să dispară, dar ura? Ura pentru toți și
toate?
A trecut ceva vreme de când am citit un articol în care se
făcea referire la sistemul medical românesc, la medici și personal auxiliar, în
care se spunea sus și tare „ne-au mințit”. Până la final se mai dilua ideea,
dar titlul rămâne mare și dureros. Bineînțeles că acesta este doar unul dintre
articole. Ele sunt cu zecile, poate cu sutele. Sute de articole care
discreditează și denigrează o întreagă breaslă. De ce? Probabil din prostie și
ignoranță.
Aruncați cu noroi în ei, nu îi respectați, nu îi apreciați
și nu îi plătiți, dar la nevoie unde mergeți? Ce să vezi, tot la ei, tot la
șpăgari, tot la fraierii din spitale care vă tratează și au grijă de voi, tot
la incompetenții și mincinoșii care și-au pierdut ani din viață ca voi să fiți
bine. Vă mustră conștiința? Bineînțeles că nu, mă miram dacă era altfel.
Vă plângeți că pleacă medicii și asistenții, vă plângeți că
fac școală aici și pleacă să vindece alți oameni, dar nu vă puneți întrebări.
Nici nu aveți capacitatea asta, voi le știți pe toate. Săriți direct la partea
materială, la bani, dar pierdeți din vedere ceva mai important, respectul.
Respectul pentru un om care are o meserie, respectul pentru un om care
printr-un singur gest vă poate condamna la moarte, respectul pentru un om care
poate că a citit mai mult decât vă puteți imagina, respectul pentru un om care
stă noaptea în spital ca voi să nu muriți, care ani întregi a învățat, care a
făcut sacrificii, care a renunțat la un anumit comfort pentru ca voi să aveți
cui să îi spuneți ce vă doare. Nu îi respectați, vă credeți deștepți, dar
sunteți proști.
Vă plângeți că cei din sistem sunt aroganți. Poate greșesc,
sau poate așa e normal să fie. De ce? Tot din cauza voastră. Când vine un
nesimțit și urlă într-un serviciu plin în care nimeni nu are timp nici să
respire că din banii lui sunt plătiți și că toți sunt nesimțiți care ar trebui
să fie atitudinea? Poate că ar trebui să fie luat la șuturi, dar nu fac asta.
Nu spun că partea materială nu e importantă, ba din contră,
este foarte important să ai un anumit grad de siguranță, nu să fii bogat, să
îți permiți să trăiești decent după atâta muncă. Dar nu asta e principala
problemă, principala problemă sunt nesimțiții care nu își dau seama că o țară
fară sistem medical este o țară pierdută, nesimțiții care nu realizează că unii
pot suporta orice, mai puțin lipsa de respect. Respectați-i până îi mai aveți.
Ce va fi cu generația mea? Nu știu. Rămânem? Plecăm? De voi
depinde, de atitudinea voastră. Problema este că acum va trebui să luptați să
ne arătați de ce ar fi bine pentru noi să rămânem, pentru că, uneori, binele
nostru este mai presus de al vostru.
