vineri, 11 aprilie 2014

Țara în care e anormal să fii normal

„Am muncit de m-am căsăpit tot timpul, ca să supraviețuiesc, nu ca să trăiesc. Nu pot să zic niciodată că în România am trăit. Eu până oi muri, o să spun că am supraviețuit.” Dan Puric

Binele și răul, normalitatea și anormalitatea sunt niște concepte foarte relative, ale căror limite sunt extrem de variabile și de fragile. Totuși în structura omului există un anumit punct de start, o zona limită, de unde lucrurile trec în partea anormală. Mulți ani de comunism, douăzeci de ani de tranziție, hoție și mârșăvie au șters linia trasată cu cretă și au mutat-o departe  sau au uitat să o mai traseze.

Zilele trecute o doamnă a găsit un portofel cu o mie de lei și l-a dus la poliție. Nimic extraordinar, nimic ieșit din comun, un gest de omenie, un gest până la urmă firesc. Dată fiind situația financiară a respectivei un post de radio a ales să o răsplătească înzecit. Și de aici începea o adevărată dezbatere. Trebuia sau nu recompensată?

La început am fost tentat să cred că acea recompensă, care în fond a fost un ajutor umanitar, nu trebuia să existe, dar dacă judec la rece, este foarte bine că a existat. Să facem un exercițiu de imaginație. Câți dintre voi ar înapoia un bun găsit pe stradă dacă ar ști că există posibilitatea să fie răsplătiți înzecit? Câți dintre voi ar spune te rog și mulțumesc dacă ar exista posibilitatea ca bunul sau serviciul de care au avut nevoie să fie gratis? Nu-i așa că toți acei prestatori de servicii, oricum s-ar numi ei, ar fi mai amabili, mai drăguți și te-ar trata ca pe cel care le asigură venitul (ceea ce ești de fapt), dacă cineva ar organiza un concurs pentru angajatul lunii, iar câstigătorul ar fi răsplătit într-un anumit fel? Poate nu ar încerca toți incapabilii să facă o facultate doar de dragul de a avea o diplomă și cu gândul la un venit decent dacă în această țară ar fi încurajată munca, oricare ar fi ea, și ar fi remunerată cum se cuvine.


Acesta e rezultatul tentativelor repetate de a distruge sufletul acestui neam. Acesta este rezultatul anilor în care a fost promovată prostia, incultura și hoția. Când orice reper a fost înlăturat calea dreaptă este greu de găsit. Totuși există șansa de a corecta și a readuce omul pe calea cea bună, chiar și momindu-l cu anumite recompense. Dacă e bine sau rău să recompensezi un gest de normalitate vă las pe voi să decideți. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu