Vă vând la kilogram

„Sunteți bogat, credeți că nimic nu se împotrivește banului. Banul e intr-adevăr ceva. Dar, cu banii nu poți cumpăra decât oameni, după câte spun doi-trei inși tari în meseria noastră. Și există lucruri la care nici nu te gândești și pe care nu le poți cumpăra!... Nu poți mitui întâmplarea.”

A ajuns omul să nu mai valoreze nimic? A ajuns votul unui om să fie doar de umplutură, doar marfă de tarabă? Cum se poate așa ceva? Cum puteți face asta?

Îi văd pe stimabilii candidați la prezidențiale cum fac alianțe și trocuri, cum unul cere și altul dă, cum se înțeleg și cum își împart țara de parcă ar fi moșia lor. Voturile acumulate de un candidat, chiar dacă sunt puține, chiar dacă nu depășesc numărul de semnături necesar înscrierii în cursa electorală, au devenit peste noapte ceva numai bun de negociat și de vândut. Mă întreb și vă întreb, nu vă interesează ce cred românii, nu vă interesează ce cred cei ce v-au votat?

Un om care ți-a acordat votul ți-a acordat încrederea, se baza pe tine, tu reprezentai schimbarea, binele, speranța. Nu văd cum ai putea să vinzi încrederea și speranța, nu văd cum poți să vinzi ceva ce nu exista material. Tot așa, nu văd cum poți să îl pupi pe cel pe care până mai ieri îl huleai și îl amenințai, al cărui program electoral este total opus față de al tău.

Pe alegător l-ați întrebat dacă vrea să își vândă votul? L-ați întrebat dacă este de acord cu înțelegerea dumneavoastră? Sau încercați să vindeți ceva ce nici măcar nu aveți?

Când încerci să vinzi ceva ce nu ai se cheamă că încerci să înșeli pe cineva. Întrebarea este pe cine înșelați dumneavoastră? Știu că veți spune că mișcările sunt tactice, că faceți totul pentru binele alegătorului dumneavoastră, că încercați să îl ajutați chiar dacă nu sunteți câștigătorul alegerilor. Nimic mai fals. Vă urmăriți doar interesele mizere și uitați din nou de cei care v-au votat, transformați omul în marfă și îl vindeți la kilogram. Rușine!

De ce merg la vot

Pentru că e dreptul meu și au murit oameni pentru ca eu să pot pune ștampila pe numele celui în care cred sau pentru ca eu să îmi pot anula votul.

Pentru m-am săturat să mă reprezinte în lume aceeași hoți, pungași, mafioți, inculți, incapabili. 

Pentru că vreau să taxez nesimțirea, furtul, tâlhăria, mârlănia, mizeria, prostia, prostirea, minciuna. 

Pentru că vreau să le arăt stimabililor candidați că nu e nevoie să vină la ușa mea cu punguța pentru ca eu să  merg la secția de votare.

Pentru că m-am săturat ca reprezentanții poporului să fie de fapt reprezentanții pensionarilor și ai asistaților social. 

Pentru că sunt tânăr și consider că e imoral să cer schimbarea dar să nu particip la ea. 

Pentru că e singurul moment în care pot să îi tăvălesc pe jos, pot să le dau emoții și pot să îi fac să se teamă de mine și de ștampila mea. 

Pentru că nu vreau să îmi mai fie rușine de cei care sunt la conducerea țării. 

Pentru că vreau ca votul meu să reprezinte interesul meu și nu al altora.

Pentru că îmi pasă de mine, de părinții mei, de prietenii mei, de compatrioții mei. 

Pentru că am dreptul să sper la un viitor mai bun și obligația să fac tot ce pot pentru a-l obține. 

Pentru că vreau să dau un exemplu celor care cred că votul lor nu contează. 

Voi, cei care credeți că a vota este ceva lipsit de sens, lipsit de importanță și că votul vostru nu are valoare, voi, cei care locuiți în această țară și beneficiați de tot ce are ea mai bun, dar nu vreți să o ajutați să respire, voi, cei care stați acasă și vă exprimați mânia doar în spațiul virtual, voi, cei care sunteți orbi, chiar nu vă dați seama că asta este intenția lor? Nu vedeți că ei vor să stați acasă? Nu au nevoie de votanți cu un IQ ridicat, nu au nevoie de cineva care să le strice planurile. Nu trebuie să mă credeți, gândiți-vă doar că pensionarii la poarta cărora a ajuns sau nu cineva cu o punguță colorată, alți oameni care nu pot discerne binele de rău, sau pur și simplu sunt prea ignoranți pentru a face asta, cei manipulați, membri de partid și asistații social vor merge la vot. Vă rog să vă gândiți la asta și să mergeți duminică la secțiile de votare. Mergeți că să le dați o palmă, să le stricați toate socotelile și  să îl alegeți pe cel care vă reprezintă. 

„Viitorul mEU contează!”

O poză de pe facebook mi-a atras atenția. O tânără are în brațe o planșă pe care scrie „Viitorul mEU contează! Ai grijă ce VOTezi!” Mă pregăteam să o felicit pentru atitudinea civică, pentru conștientizare și pentru implicare, pentru că încearcă să îi determine pe oameni să meargă la vot și să taxeze nemernicia, nesimțirea, hoția, lipsa de interes și toate celelalte plăgi ale „reprezentanților”  noștri. Noroc că am privit poza mai atent și am văzut că pe acea planșă era și emblema unei alianțe politice.

Mă întreb și vă întreb, înțelege un tânăr de sub optsprezece ani politica? Realizează oare că cei pe care îi susține sunt cei care de douăzeci de ani jefuiesc țara? Sau este doar o marionetă în mâinile celor mai mari, avizi de putere și dornici de simpatizanți, indiferent de vârstă, nivel de pregătire și de înțelegere?

Oare asta să fie politica în ziua de azi? Așa de jos a ajuns demnitatea omului? Nu este zi să nu văd tineri care își declara simpatia pentru un anume partid, tineri care se ceartă cu alții asemenea lor, tineri care cred cu tărie într-un candidat și refuză să vadă ce a făcut acel om până în momentul campaniei electorale.

De ce vă spulberați singuri viitorul? De ce nu încercați să creșteți, să vă întindeți aripile și să zburați, să cercetați, să descoperiți și să susțineți adevărul și dreptatea? Vă lăsați sufletele în mâinile unor oameni care nu dau nici doi bani pe voi și care vă vor uita în prima zi a noului mandat. Așa vreți să creșteți? În colivie? Cu ochii închiși?

Cei care acum sunt doar mase de manevră, cei care sunt susținători înfocați vor crește și vor crede cu tărie în aceeași hoți și tâlhari, vor închide ochii în fața furtului, își vor da și ultimul leu pentru cineva care le promite un trai mai bun, chiar dacă sunt conștienți că promisiunea nu are acoperire. Așa cum cresc, vor ajunge la bătrânețe, la o vârstă la care vor da socoteală. Nu mie, nu candidatului x sau y, nu României, vor răspunde în fața copiilor lor și a propriei conștiințe.

Vei mai avea curajul să stai în fața copiilor tăi și să afișezi o planșă în momentul în care toată țara va fi în ruină? Vei crede în aceleași valori? Vei susține în continuare hoția, nesimțirea, indobitocirea nației, promovarea inculturii, uciderea talentelor? Ar fi bine să conștientizezi că viitorul tău contează și că leprele care sunt acum la cârma țarii nu ar trebui să facă parte din el, iar dacă nu poți discerne binele de rău și nu ai nici măcar drept de vot ar fi mai bine să stai în banca ta, nu să țipi în gura mare că îl vrei pe x sau pe y președinte.

Români, ieșiți la vot! Dar nu uitați să luați cu voi demnitatea și conștiința.

Mase de manevră

„Cărțile, în mod fizic, se distrug. Bibliotecile pot fi luate de vâltori. Dar în acele clipe, în conștiința oamenilor, opera de artă își arată consecințele fără greș: ea a cultivat în oameni curajul, spiritul de sacrificiu, solidaritatea, abnegația, bravura, eroismul și înfruntarea bărbătească a morții.”

MARIN PREDA

Cred că poporul român este unul căruia îi place să sufere, să își facă rău și apoi să își plângă de milă, fără a face nimic pentru a-și schimba soarta. Suntem un popor de cercetători care fac mereu experimente, un popor care distruge mereu câte o bucățică din sufletul său și al apropiaților, iar la finalul experimentului se plânge că suferă. Cum să nu suferi când te automutilezi?

Am înțeles de multă vreme că dragii noștri conducători promovează și susțin mediocritatea, că nu vor ca elitele să existe, și dacă există nu vor să ajungă în apropierea lor pentru că le pun în pericol afacerile. Ce nu pot să înțeleg este permanenta greșeală a românilor, neîncetata alegere proastă sau lipsa de alegere, spiritul de turmă și prostia colectivă. Nu pot să înțeleg cum niște oameni care într-o zi ar trebui să fie cei care conduc România, niște oameni care au acces la toată informația din lume și au libertatea de a se opune oricui aleg să rămână în continuare în noroi.

Într-un colectiv este suficient ca un om cu o oarecare putere de convingere să dicteze ceva pentru a fi urmat de prostime. Calitățile și competențele pălesc în fața prieteniei  sau a disprețului pentru celălalt.

Ce se întâmplă cu liberul arbitru? Unde vă este capacitatea de a discerne binele de rău, performanța de mediocritate și inteligența de prostie? Unde vă sunt „curajul, spiritul de sacrificiu, solidaritatea”? Sunteți îndopați cu tot felul de gogoși și vouă vă place, dar în momentul în care vedeți că alegerea voastră, sau lipsa de alegere a fost proastă vă plângeți. Din punctul meu de vedere nu aveți dreptul la cuvânt. În momentul în care ați respins calitățile unui om sau ați votat împotriva cuiva, nu pentru cineva, v-ați pierdut orice drept, v-ați pierdut coloana vertebrală, ați renunțat de bună voie la calitate și ați ales mediocritatea.

Dar ce veți face în momentul în care veți ajunge într-un mediu în care singurul criteriu de selecție va fi meritocrația?

Ar fi păcat să muriți cu gândul că toată viața ați fost doar niște mase de manevră. Poate vă deschideți și voi ochii. 

Amnistia salvează România

„A gândi că totul ne e permis, în absența unei divinități care ne-ar pedepsi, nu înseamnă că scăpăm de pedeapsă. Pierim prin propriile noastre fapte, care declanșează în lume, fără a le mai putea opri, dezordini colosale, care năvălesc apoi asupra noastră cu forța implacabilă a catastrofelor naturale. Să ne purtăm deci bine ca să nu zdruncinăm un echilibru (creat cu trudă de civilizația noastră), între instinct și rațiune. Și să nu exaltăm puterea nici a instinctelor, nici a rațiunii, sau să le negăm pe rând.”

Marin Preda

Apar în presa națională tot mai multe scrisori deschise adresate politicienilor, acestor stâlpi ai societății, acestor piloni de onestitate, cinste, rațiune, respect, bun simț, acestor martiri ai neamului, acestor hoți ordinari, tâlhari, canalii și lichele. Oare mai pot să doarmă bine noaptea? Oare mai pot legifera hoția și prostia? Cred că îți trebuie o oarecare tărie de caracter că să reziști în fața atâtor acuze, sau o fi doar nesimțirea.

Văd că totul se amnistiază. Legile nu se abrogă, nu se schimbă, doar se suspendă o perioadă scurtă de timp. Traseismul politic nu mai este blamat, însușirea de valori necuvenite a devenit normală, școala a devenit o pepinieră de proști, de mase de manevră în perioadele electorale.

Am și eu o propunere, hai să mai dăm o amnistie, doar suntem în democrație ceea ce înseamnă că suntem egali și ar trebui să beneficiem toți de pomenile electorale. Dragi conducători ai țării, vă propun să facem o lege a amnistiei pentru studenți. Știm că nu vă pasă de cei care fac școală de bună voie, de cei care își petrec timpul cu cartea în mână pentru că ei reprezintă un pericol, dar puteți face o concesie acum în speranța că veți obține votul lor (mă îndoiesc). Haideți să amnistiem taxele din facultăți pentru un an. Să îi scutim pe studenți de orice fel de cheltuieli, de chirie, de întreținere, de hrană, îmbrăcăminte și cărți. Haideți să le permitem ca timp de 45 de zile să se mute la ce facultate vor ei fără a da examen de admitere, fără a fi nevoie să își echivaleze studiile; sau să aleagă ce note vor să aibă la examenele pe care le-au dat deja. Ce ziceți dacă pentru 45 de zile i-am lăsa pe studenți să își aleagă ce post public doresc ei? Ar fi foarte interesant să vedem cum veți fi dați jos. Tot în legea asta de amnistie propun să îi includem și pe părinții studenților. Să îi scutim de plata taxelor și a impozitelor, de plata întreținerii, a ratelor, poate și de mersul la muncă. Habar nu aveți voi cât de mult trebuie să muncească un om obișnuit pentru a-și întreține copilul la facultate.

Poate nu sunteți de acord cu legea asta, poate vi se pare aberantă și nesimțită. Așa ni se par și nouă legile pe care le dați. Ordonanțele de urgență venite în moment de calm, în moment în care ritmul vieții este același denotă doar disperarea și frica, frica de a nu pierde puterea. Aflați de la mine că o veți pierde, și voi cei ce guvernați acum, și cei ce sunt în opoziție, dar nu se opun niciunei inițiative nesimțite și absurde (doar uneori și atunci doar de gura lumii). Iar când veți pierde puterea și veți ajunge în mijlocul oamenilor ce le veți spune? Că ați greșit și vă pare rău? Nu există varianta asta!

Toată țara așteaptă momentul în care veți beneficia de o nouă lege a amnistiei, o amnistie de la libertate pentru cel puțin un sfert de secol. 

Digestiv electoral

Cu toate că următoarele rânduri au fost puse pe hârtie în 1893 nu și-au pierdut încă însemnătatea. Le consider un manifest adresat întregii clase politice, adresat acelora care se joacă cu banii, destinele, viețile și nervii românilor, traseiștilor politici, celor care legiferează hoția și prostituția sufletească, celor care își permit să facă din țara asta locul lor de joacă și câmpul lor de luptă, loc unde poporul român este așezat în ultimul rând și de unde va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la eșafod. 

Mă revolt și manifest împotriva unor legi abjecte, împotriva unor oameni și partide fără nici un Dumnezeu, împotriva copiilor de liceu care strâng semnături pentru anumiți candidați fără a înțelege măcar ce fac, împotriva celor mulți și proști care pun ștampila unde li se zice, împotriva celor care consideră că a sta deoparte este o virtute și o faptă demnă de admirat, celor care pun umărul într-un fel sau altul la deconstrucția acestei țări.

POLITICĂ

I.L. CARAGIALE

LEGEA MAXIMULUI

„Destul!

Națiunea este sătulă de turpitudinile, mișeliile, jaful, corupția, infamia, trădarea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, ticăloșia și scârba acestui, regim poreclit conservator, regim vitreg și căzut, corupt și corupător, infam și infamant. Națiunea e sătulă: Destul!

Ce vor oamenii strigoi, ieșiți din tenebrele reacțiunii la lumina zilei? Ce vor aceste fantome plămădite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, chinoros și sânge?

Vor oare să arunce țara pe calea disperării, pe calea deznădejdii, pe calea exasperării, pe calea celor mai extreme mijloace de rezistență? O vor aceasta? Să ne spună.

Până atunci le zicem încă o dată: destul – Națiunea e sătulă de faptele voastre!”

Provocarea cărților

Cărțile, pătrate de hârtie, munți de informație, surse de inspirație, sau cum vreți să le spuneți sunt scrise pentru a fi citite și pentru a inspira. Consider că e un sacrilegiu să nu citești, dacă ai fost învățat să faci asta. Este ca și cum ai înceta să umbli sau să vorbești.

Să citești este frumos, să împarți cu altii idei, să pornești dezbateri pe baza a ceea ce ai citit, să îndemni lumea să citească, să îi îndrumi pe cei din jurul tău spre cunoaștere este ceva divin. Noua mișcare de pe facebook mi se pare cel puțin inspirațională, așa că, invitat fiind să particip voi face o listă a cărților ce m-au impresionat și m-au marcat, într-un fel sau altul.

1. Cartea gesturilor- PETER COLLETT   „Niciodată să nu vă încredeți în impresia generală, dar concentrați-vă asupra detaliilor.”
2. Despre omul frumos- DAN PURIC  „Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el țâșnește, în aparență, într-un gest mic, iar gestul ăla, pentru tine, este izbăvitor și-ți persistă în suflet toată viața, ca o icoană.”
3. Supă de pui pentru suflet- JACK CANFIELD, MARK VICTOR HANSEN  „Niciodată nu-ți vinde inima. Întotdeauna ascultă-ți instinctele și află că toate răspunsurile de care ai nevoie  se găsesc în tine.”
4. Hoțul de cărți- MARKUS ZUSAK  „Singurul lucru mai rău decât un băiat care te urăște, un băiat care te iubește.”
5. Viața lui Freud- IRVING STONE  „O privire retrospectivă în timp seamănă cu mersul înapoi: cu spatele vezi mai bine lucrurile pe lângă care ai trecut, însă riști să te lovești de ceva.”
6. Strălucirea și suferințele curtezanelor- HONORÉ DE BALZAC  „Ne evidențiem în fiecare zi, făcându-ne datoria.”
7. Crimă și pedeapsă- FEODOR DOSTOIEVSKI  „Eu am o singură viață și ea n-are să se mai repete niciodată; nu vreau să aștept «fericirea generală». Vreau să trăiesc eu!”
8. De ce iubim femeile- MIRCEA CĂRTĂRESCU  „Nu poți face nimic ca să ai stil. Pentru că stilul nu îl ai, ci îl ești.”
9. Despre frumusețea uitată a vieții- ANDREI PLEȘU  „Capacitatea de a sluji cu distincție și dăruire interioară, știința înaltă de a fi util - iată o înzestrare rară, de elită, cea mai caracteristică manifestare socială a demnității.”
10. Unsprezece minute- PAULO COELHO  „Ființa umană poate îndura o săptămână de sete, doua săptămâni de foame, mulți ani fără acoperiș, dar singurătatea nu o poate îndura.”
11. Forța minții- DR OLIVIER DE DE LADOUCETTE  „Un simplu act de compasiune este capabil să ne mărească imunitatea.”

Titlurile sunt așezate într-o ordine aleatorie. Fiecare dintre aceste cărți au însemnat ceva pentru mine, fiecare a reprezentat o cărămidă sufletească și una morală. Cele de care nu am amintit nu înseamnă că au fost nefolositoare sau inutile, pentru că nu am citit o carte despre care să cred asta și nici nu știu dacă putem afirma așa ceva despre o carte, dar am considerat că lista conține suficiente titluri. Alte titluri vor fi amintite cu altă ocazie.

Citiți, citiți, citiți! Veți avea doar de câștigat.