Acolo este țara mea

Sunt român, trăiesc în România și îmi iubesc țara. O iubesc în fiecare zi, nu doar de 1 decembrie, o iubesc chiar și când încearcă să îmi dea o palmă și să îmi spună că locul meu e în altă parte, chiar și când se uită urât la mine și își dorește să fie lăsată în pace, o iubesc mereu, pentru că știu că ea nu e rea, pentru că știu că și ea mă dorește și mă iubește, doar că au avut unii grijă să îi pună o mască de care nu mai poate (deocamdată) scăpa.

Și dacă ar fi să plec în lume, dacă ar fi să mă întâlnesc cu un om care nu a auzit vreodată numele țării mele, cum i-aș putea explica unde este și cum arată?

Acolo unde găsești mare, munte, deal, câmpie, deltă, râuri, ape, flori, acolo este țara mea.

Acolo unde vezi oameni frumoși care încearcă să învingă sistemul corupt, acolo este țara mea.

Acolo unde nu este o rușine să spui că ești român, să ridici steagul sau să cânți imnul național fără motiv, acolo este țara mea.

Acolo unde dacii s-au născut, acolo unde civilizația a început să se dezvolte, acolo este țara mea.

Acolo unde sunt atâtea bogații încât aproape orice popor a încercat să ne învingă, acolo este țara mea.

Acolo unde s-au inventat medicamente, avioane, instrumente de scris, acolo unde oamenii muncesc chiar dacă sunt prost plătiți, chiar dacă nu sunt apreciați, chiar dacă o fac doar din ambiție și doar pentru sufletul lor, acolo este țara mea.

Acolo unde a luat naștere Coloana Infinitului, unde s-au născut scriitori ce au marcat lumea, pictori ce au rămas imprimați pe retina mondială, muzicieni care au făcut muzică pentru suflet, acolo este țara mea.

Acolo unde, chiar dacă pare că domnește banul, nesimțirea și aroganța, sunt apreciați oamenii simpli, oamenii care ajută, oamenii care dau din puținul lor altora, acolo este țara mea.

Acolo unde tinerii încep să își deschidă ochii, urechile, sufletele, să discearnă binele de rău prin propriul filtru sufletesc, unde tinerii citesc nu din obligație, ci din plăcere, unde tinerii învață și speră ca într-o zi să folosească tot ce au învățat pe meleagurile natale, acolo este țara mea.

Acolo unde când ieși în natură și începi să vezi ce zace ascuns în inima țării, îți dorești să nu te mai întorci între betoane, acolo este țara mea.

Țara mea este locul despre care se pot scrie cărți, despre care poți să vorbești neîncetat, locul pe care cu cât îl hulești și îl urăști mai tare din cauza unora, începi să îl iubești mai profund și mai sincer.

Și, ca la orice aniversare, trebuie să facem o urare. Îți doresc să te ridici din țărână, să te scuturi de praf și să privești înainte. Să scapi de tot trecutul negru și să păstrezi în amintire doar frumusețea veacurilor de mai înainte. Să fii o sursă de inspirație pentru vecinii tăi și să îi faci invidioși. Îți doresc putere și răbdare pentru a-ți convinge copiii să nu plece, iar pe cei plecați să îi aduci acasă. Și îți mai doresc forță și rezistență, îți doresc și îmi doresc să îi alungi pe cei nevrednici de tine. Să fii frumoasă! Nu uita, eu te iubesc în fiecare zi.

Președintele care unește

„E regulă că nu eșecul în sine înspăimântă, asta trece, se șterge, se uită, te zdruncină doar difuzarea lui, faptul că alții, știind de el, pot să-l țină viu și neîncărunțit.”

FĂNUȘ NEAGU

Dincolo de victoria unuia dintre candidați, sau înfrângerea celuilalt, dincolo de mizerabila campanie electorală și dezbinarea adusă de ea, dincolo de manipulare, furt și violarea bunului simț, alegerile din această toamnă au fost un câștig. Nu pentru partide sau găști de mafioți, nu pentru baroni locali sau politicieni corupți. Alegerile din această toamnă au fost un câștig pentru noi ca oameni, pentru români și pentru România.

Candidatul Victor Viorel Ponta a fost într-adevăr președintele care unește.  A avut forța și voința de a-i aduce pe români la un loc, de a pune umărul la consolidarea simțului civic. El a fost cel care i-a făcut pe români să creadă, el a fost cel care i-a adus pe cei care cred la fel împreună, în stradă. Tot el a fost cel care i-a ajutat pe tineri și le-a dat încredere. Ce exemplu poate fi mai bun decât cel pe care l-am trăit zilele trecute? Mii de tineri din toată țara au ieșit pe străzi strigând că nu îl vor pe Victor Viorel Ponta președinte și schimbarea s-a produs.

Ei bine, adevărata schimbare nu cred că este una de suprafață, nu este schimbarea președintelui, ci mai degrabă schimbarea unei mentalități, sau mai bine zis conștientizarea faptului că politicienii sunt angajații și slugile noastre, nu invers și că nimeni nu este de neînlocuit, sau imposibil de dat jos dintr-o funcție. Trezirea spiritului civic și a dorinței de schimbare, scoaterea poporului din letargie, asta a fost adevărata schimbare pe care a adus-o anul 2014. În această toamnă s-a văzut că dacă tinerii vor schimbarea o pot aduce, ba mai mult, o pot aduce fără violeță.

Pentru această schimbare de percepție, pentru această trezire la realitate trebuie să îi mulțumim candidatului Victor Viorel Ponta. Fără el și campania lui mizerabilă nu ar fi fost posibil, poporul ar fi fost în continuare adormit.

Domnule viitor fost premier și viitor fost președinte de partid, vă mulțumim pentru că ne-ați unit. Păcat că această unire nu a fost în beneficiul dumneavoastră. 

Vă simțim disperarea

„Nu sunt admiratorul celor care în discuțiile de idei, în loc să răspundă cu argumente, coboară dialogul în domeniul defectelor fiziologice și încearcă să-și descalifice adversarul mânjindu-l. Într-o discuție polemică pe teme grave, preopinentul poate fi învins numai odată cu ideile pe care le susține.” 

MARIN PREDA

Exact asta am văzut în această campanie electorală. O lipsă totală de dezbatere, o lipsă totală de zbatere pentru voturi. Totul s-a rezumat la jigniri și acuze, la încercarea de a manipula, fura și cumpăra voturi. Nici o luptă de idei, nici o discuție serioasă, nici măcar un dialog în care să nu fie pomenit viitorul fost președinte.

Așa ar trebui să arate o campanie electorală? Din punctul meu de vedere nu. Haideți domnilor cu ceva solid, cu un plan pentru țară, cu o strategie. Haideți cu promisiuni fezabile, convingeți oamenii că este bine să muncească și că pomana primită de la stat nu are nici o valoare. Nu mai încercați să mințiți electoratul că până la urmă se prinde.

Într-o țară cu vreo 16 milioane de locuitori al cui președinte vreți să fiți? Al hoților și al baronilor? Al moșierilor și al tâlharilor? Sau al tuturor oamenilor? Pe mine nu mă reprezintă un om care nu știe să se promoveze altfel decât jignind și acuzând. Cum rezolvăm treaba asta? Sau pe mine nu vreți să mă reprezentați? Dar ce vă faceți dacă aflați că mai sunt mii ca mine?

Se poate să am eu idei înapoiate sau proaste, dar a fi conducătorul unei țări nu înseamnă să ai doar drepturi, înseamnă să ai și obligații. Și când zic obligații nu mă refer la obligațiile față de hoții din partide, ci față de oamenii care te-au votat sau nu, dar care alcătuiesc populația respectivei țări. Sunteți pregătiți să fiți judecați în piața publică? Sunteți pregătiți să răspundeți la întrebările alegătorilor? Eu cred că nu, iar asta este cel mai trist.

De ce vă arătați disperarea? Credeți că nu se vede? Doar cine nu vrea nu o vede. Ați ajuns să faceți propagandă peste tot, inclusiv în biserici. Ați ajuns să violați ochii și urechile românilor în speranța că vă vor vota. De unde aveți fondurile pentru campanie? Milioanele de fluturași, sutele de mii de plase electorale, milioane de sms-uri trimise. De unde? Sper că nu sunt din contribuțiile mele, ale părinților mei, ale prietenilor mei, ale românilor. Până unde veți merge cu josnicia? Dacă acum faceți așa, după ce veți fi ales cum va fi?

Dacă sunteți așa de siguri pe reușita dumneavoastră, pe susținerea românilor, am și eu o propunere. Haideți ca de la viitoarele alegeri să punem pe fiecare buletin de vot câte un chenar în care să scrie nici unul dintre candidații de mai sus. Ce ziceți? Aveți curaj? 

Vă vând la kilogram

„Sunteți bogat, credeți că nimic nu se împotrivește banului. Banul e intr-adevăr ceva. Dar, cu banii nu poți cumpăra decât oameni, după câte spun doi-trei inși tari în meseria noastră. Și există lucruri la care nici nu te gândești și pe care nu le poți cumpăra!... Nu poți mitui întâmplarea.”

A ajuns omul să nu mai valoreze nimic? A ajuns votul unui om să fie doar de umplutură, doar marfă de tarabă? Cum se poate așa ceva? Cum puteți face asta?

Îi văd pe stimabilii candidați la prezidențiale cum fac alianțe și trocuri, cum unul cere și altul dă, cum se înțeleg și cum își împart țara de parcă ar fi moșia lor. Voturile acumulate de un candidat, chiar dacă sunt puține, chiar dacă nu depășesc numărul de semnături necesar înscrierii în cursa electorală, au devenit peste noapte ceva numai bun de negociat și de vândut. Mă întreb și vă întreb, nu vă interesează ce cred românii, nu vă interesează ce cred cei ce v-au votat?

Un om care ți-a acordat votul ți-a acordat încrederea, se baza pe tine, tu reprezentai schimbarea, binele, speranța. Nu văd cum ai putea să vinzi încrederea și speranța, nu văd cum poți să vinzi ceva ce nu exista material. Tot așa, nu văd cum poți să îl pupi pe cel pe care până mai ieri îl huleai și îl amenințai, al cărui program electoral este total opus față de al tău.

Pe alegător l-ați întrebat dacă vrea să își vândă votul? L-ați întrebat dacă este de acord cu înțelegerea dumneavoastră? Sau încercați să vindeți ceva ce nici măcar nu aveți?

Când încerci să vinzi ceva ce nu ai se cheamă că încerci să înșeli pe cineva. Întrebarea este pe cine înșelați dumneavoastră? Știu că veți spune că mișcările sunt tactice, că faceți totul pentru binele alegătorului dumneavoastră, că încercați să îl ajutați chiar dacă nu sunteți câștigătorul alegerilor. Nimic mai fals. Vă urmăriți doar interesele mizere și uitați din nou de cei care v-au votat, transformați omul în marfă și îl vindeți la kilogram. Rușine!

De ce merg la vot

Pentru că e dreptul meu și au murit oameni pentru ca eu să pot pune ștampila pe numele celui în care cred sau pentru ca eu să îmi pot anula votul.

Pentru m-am săturat să mă reprezinte în lume aceeași hoți, pungași, mafioți, inculți, incapabili. 

Pentru că vreau să taxez nesimțirea, furtul, tâlhăria, mârlănia, mizeria, prostia, prostirea, minciuna. 

Pentru că vreau să le arăt stimabililor candidați că nu e nevoie să vină la ușa mea cu punguța pentru ca eu să  merg la secția de votare.

Pentru că m-am săturat ca reprezentanții poporului să fie de fapt reprezentanții pensionarilor și ai asistaților social. 

Pentru că sunt tânăr și consider că e imoral să cer schimbarea dar să nu particip la ea. 

Pentru că e singurul moment în care pot să îi tăvălesc pe jos, pot să le dau emoții și pot să îi fac să se teamă de mine și de ștampila mea. 

Pentru că nu vreau să îmi mai fie rușine de cei care sunt la conducerea țării. 

Pentru că vreau ca votul meu să reprezinte interesul meu și nu al altora.

Pentru că îmi pasă de mine, de părinții mei, de prietenii mei, de compatrioții mei. 

Pentru că am dreptul să sper la un viitor mai bun și obligația să fac tot ce pot pentru a-l obține. 

Pentru că vreau să dau un exemplu celor care cred că votul lor nu contează. 

Voi, cei care credeți că a vota este ceva lipsit de sens, lipsit de importanță și că votul vostru nu are valoare, voi, cei care locuiți în această țară și beneficiați de tot ce are ea mai bun, dar nu vreți să o ajutați să respire, voi, cei care stați acasă și vă exprimați mânia doar în spațiul virtual, voi, cei care sunteți orbi, chiar nu vă dați seama că asta este intenția lor? Nu vedeți că ei vor să stați acasă? Nu au nevoie de votanți cu un IQ ridicat, nu au nevoie de cineva care să le strice planurile. Nu trebuie să mă credeți, gândiți-vă doar că pensionarii la poarta cărora a ajuns sau nu cineva cu o punguță colorată, alți oameni care nu pot discerne binele de rău, sau pur și simplu sunt prea ignoranți pentru a face asta, cei manipulați, membri de partid și asistații social vor merge la vot. Vă rog să vă gândiți la asta și să mergeți duminică la secțiile de votare. Mergeți că să le dați o palmă, să le stricați toate socotelile și  să îl alegeți pe cel care vă reprezintă. 

„Viitorul mEU contează!”

O poză de pe facebook mi-a atras atenția. O tânără are în brațe o planșă pe care scrie „Viitorul mEU contează! Ai grijă ce VOTezi!” Mă pregăteam să o felicit pentru atitudinea civică, pentru conștientizare și pentru implicare, pentru că încearcă să îi determine pe oameni să meargă la vot și să taxeze nemernicia, nesimțirea, hoția, lipsa de interes și toate celelalte plăgi ale „reprezentanților”  noștri. Noroc că am privit poza mai atent și am văzut că pe acea planșă era și emblema unei alianțe politice.

Mă întreb și vă întreb, înțelege un tânăr de sub optsprezece ani politica? Realizează oare că cei pe care îi susține sunt cei care de douăzeci de ani jefuiesc țara? Sau este doar o marionetă în mâinile celor mai mari, avizi de putere și dornici de simpatizanți, indiferent de vârstă, nivel de pregătire și de înțelegere?

Oare asta să fie politica în ziua de azi? Așa de jos a ajuns demnitatea omului? Nu este zi să nu văd tineri care își declara simpatia pentru un anume partid, tineri care se ceartă cu alții asemenea lor, tineri care cred cu tărie într-un candidat și refuză să vadă ce a făcut acel om până în momentul campaniei electorale.

De ce vă spulberați singuri viitorul? De ce nu încercați să creșteți, să vă întindeți aripile și să zburați, să cercetați, să descoperiți și să susțineți adevărul și dreptatea? Vă lăsați sufletele în mâinile unor oameni care nu dau nici doi bani pe voi și care vă vor uita în prima zi a noului mandat. Așa vreți să creșteți? În colivie? Cu ochii închiși?

Cei care acum sunt doar mase de manevră, cei care sunt susținători înfocați vor crește și vor crede cu tărie în aceeași hoți și tâlhari, vor închide ochii în fața furtului, își vor da și ultimul leu pentru cineva care le promite un trai mai bun, chiar dacă sunt conștienți că promisiunea nu are acoperire. Așa cum cresc, vor ajunge la bătrânețe, la o vârstă la care vor da socoteală. Nu mie, nu candidatului x sau y, nu României, vor răspunde în fața copiilor lor și a propriei conștiințe.

Vei mai avea curajul să stai în fața copiilor tăi și să afișezi o planșă în momentul în care toată țara va fi în ruină? Vei crede în aceleași valori? Vei susține în continuare hoția, nesimțirea, indobitocirea nației, promovarea inculturii, uciderea talentelor? Ar fi bine să conștientizezi că viitorul tău contează și că leprele care sunt acum la cârma țarii nu ar trebui să facă parte din el, iar dacă nu poți discerne binele de rău și nu ai nici măcar drept de vot ar fi mai bine să stai în banca ta, nu să țipi în gura mare că îl vrei pe x sau pe y președinte.

Români, ieșiți la vot! Dar nu uitați să luați cu voi demnitatea și conștiința.

Mase de manevră

„Cărțile, în mod fizic, se distrug. Bibliotecile pot fi luate de vâltori. Dar în acele clipe, în conștiința oamenilor, opera de artă își arată consecințele fără greș: ea a cultivat în oameni curajul, spiritul de sacrificiu, solidaritatea, abnegația, bravura, eroismul și înfruntarea bărbătească a morții.”

MARIN PREDA

Cred că poporul român este unul căruia îi place să sufere, să își facă rău și apoi să își plângă de milă, fără a face nimic pentru a-și schimba soarta. Suntem un popor de cercetători care fac mereu experimente, un popor care distruge mereu câte o bucățică din sufletul său și al apropiaților, iar la finalul experimentului se plânge că suferă. Cum să nu suferi când te automutilezi?

Am înțeles de multă vreme că dragii noștri conducători promovează și susțin mediocritatea, că nu vor ca elitele să existe, și dacă există nu vor să ajungă în apropierea lor pentru că le pun în pericol afacerile. Ce nu pot să înțeleg este permanenta greșeală a românilor, neîncetata alegere proastă sau lipsa de alegere, spiritul de turmă și prostia colectivă. Nu pot să înțeleg cum niște oameni care într-o zi ar trebui să fie cei care conduc România, niște oameni care au acces la toată informația din lume și au libertatea de a se opune oricui aleg să rămână în continuare în noroi.

Într-un colectiv este suficient ca un om cu o oarecare putere de convingere să dicteze ceva pentru a fi urmat de prostime. Calitățile și competențele pălesc în fața prieteniei  sau a disprețului pentru celălalt.

Ce se întâmplă cu liberul arbitru? Unde vă este capacitatea de a discerne binele de rău, performanța de mediocritate și inteligența de prostie? Unde vă sunt „curajul, spiritul de sacrificiu, solidaritatea”? Sunteți îndopați cu tot felul de gogoși și vouă vă place, dar în momentul în care vedeți că alegerea voastră, sau lipsa de alegere a fost proastă vă plângeți. Din punctul meu de vedere nu aveți dreptul la cuvânt. În momentul în care ați respins calitățile unui om sau ați votat împotriva cuiva, nu pentru cineva, v-ați pierdut orice drept, v-ați pierdut coloana vertebrală, ați renunțat de bună voie la calitate și ați ales mediocritatea.

Dar ce veți face în momentul în care veți ajunge într-un mediu în care singurul criteriu de selecție va fi meritocrația?

Ar fi păcat să muriți cu gândul că toată viața ați fost doar niște mase de manevră. Poate vă deschideți și voi ochii.