marți, 7 mai 2013

Fie roata și pătrată...


ISTÓRIE, istorii, s. f. 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii și societății. 2. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc. (Concr.) Scriere conținând evenimente și fapte care se încadrează în această știință. 3. (Cu determinarea domeniului) Știință care studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr-un anumit domeniu.

La o simplă căutare pe internet găsim o mulțime de afirmații cu privire la istorie. Numeroși oameni de valoare, oameni care au însemnat ceva în țară și în lume și-au exprimat părerea cu privire la istorie, unii fiind mai acizi, alții mai domoli. Dintre toți aceștia amintim doar doi, și anume: Nicolae Iorga- „Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se.”; Antoine de Saint-Exupery-„Istoria ne învță că din istorie nu învățăm nimic.”

Iată că aceste idei se regăsesc astăzi, poate că mai bine ca niciodată, în societatea românească. De ce afirm asta? Ani și ani de batjocură, de prigoniri și lipsă de respect la adresa românilor, nedreptăți și abuzuri exercitate asupra populației „băștinase”, o mulțime de „căpetenii de trib” care și-au văzut doar interesul propriu și cel al acoliților, nu ne-au învățat nimic, nu ne-au dat nici cel mai mic imbold spre acțiune, nici cea mai mică dorință de a schimba ceva. Flacăra există, dar este rară și năpădită de vântul potrivnic din exteriorul cochiliei, astfel că se stinge înainte de a încălzi câtuși de puțin sufletul și trupul.

Ne alfăm astăzi la peste un secol de la dispariția unuia dintre geniile literaturii universale, de la plecarea unui colos spre alte tărâmuri, și la aproape un secol  și jumătate de la publicarea unui roman de căpătâi în literatura mondială. Dostoievski, cu al său roman „Crimă și pedeapsă” a reușit să surprindă perfect lipsa de caracter a unor personaje de pe scena vieții și societatea însăși, în toată „splendoarea ei mizerabilă”.

„Nu există pe lume ceva mai greu decât sinceritatea și ceva mai ușor decât lingușirea. Dacă în sinceritate se strecoară numai a suta parte dintr-o notă falsă, se produce o disonanță și apoi e bucluc. Dacă în lingușire absolut toate notele sunt false ea totuși face plăcere și este acceptată fără supărare. O plăcere grosolană, totuși plăcere. Oricât de grosolană ar fi lingușirea, ea pare cel puțin pe jumătate adevărată. Și asta la toate straturile sociale, culte sau inculte.”
Oare în societatea românească cum e? Nu pare mai simplu de ales o cale ușoară, o cale și un mod prin care beneficiile vin rapid, chiar dacă implică anumite sacrificii? Nu este mai ușor pentru unii să își vândă și sufletul pentru a ajunge în punctul dorit, chiar dacă nimic din ceea ce înseamnă călătoria nu se potrivește cu profilul lor interior? Oare?

„Știam că acela care are putere, care are mintea și sufletul tare, acela domnește peste ceilalți! Cine cutează mult acela are dreptate în ochii lor. Cine îi înfruntă și îi disprețuiește, acela ajunge legiuitor, și cu cât cutează ,mai mult, cu atât e mai respectat. Așa a fost totdeuna și așa va fi mereu! Trebuie să fii orb ca să nu vezi asta!”
Ne alegem bine „conducătorii”? Este în regulă să punem la cârma țării aceeași oameni? Chiar am spus oameni? Am greșit, aceleași creaturi odioase dornice de înavuțire, aceleași creaturi al căror singur scop este confortul personal, aceeleași creaturi care promit mare cu sarea, dar la câteva minute după ce se văd pe postul dorit uită tot? Disprețul și calomnia au ajuns la rang de artă. Școala a ajuns să fie opțională, diplomele atestă capacitatea de a plagia, iar cunoștințele cele mai importante vizează orice domeniu, în afara aceluia în care respectivul acționează și asupra căruia are influență.

Și totuși, ce ne învață istoria? Avem în față câteva decenii în care putem schimba ceva, în care putem da o palmă istoriei, câteva decenii în care noi facem istoria. Ieșiți din starea de nepăsare și de delăsare! Ieșiți și schimbați ceva, faceți ca peste un secol oamenii să spună că prin noi s-a schimbat istoria și că noi suntem cei care am dat startul schimbării în bine! Haideți să întoarcem roata! Fiți oameni!

Un comentariu:

  1. Antoine de Saint-Exupery - „Istoria ne învță că din istorie nu învățăm nimic.” ... cu citatul acesta ai zis tot, totusi pentru a trezi spiritul civic, setea de dreptate intr-un popor adormit de foarte mult timp. Trebuie sa le promiti mici si bere si sa uiti sa le dai sau sa le dai doar la unii dintre ei, sa vezi acolo sete de dreptate dupa. E trist ce zic, dar istoria ne-a demonstrat de multe ori "calitatiile"... iar Dostoievski doar ne-a adus in prim plan aceste calitati, vorbesc despre natura umana in general, nu neaparat despre romani.

    RăspundețiȘtergere