Amnistia salvează România

„A gândi că totul ne e permis, în absența unei divinități care ne-ar pedepsi, nu înseamnă că scăpăm de pedeapsă. Pierim prin propriile noastre fapte, care declanșează în lume, fără a le mai putea opri, dezordini colosale, care năvălesc apoi asupra noastră cu forța implacabilă a catastrofelor naturale. Să ne purtăm deci bine ca să nu zdruncinăm un echilibru (creat cu trudă de civilizația noastră), între instinct și rațiune. Și să nu exaltăm puterea nici a instinctelor, nici a rațiunii, sau să le negăm pe rând.”

Marin Preda

Apar în presa națională tot mai multe scrisori deschise adresate politicienilor, acestor stâlpi ai societății, acestor piloni de onestitate, cinste, rațiune, respect, bun simț, acestor martiri ai neamului, acestor hoți ordinari, tâlhari, canalii și lichele. Oare mai pot să doarmă bine noaptea? Oare mai pot legifera hoția și prostia? Cred că îți trebuie o oarecare tărie de caracter că să reziști în fața atâtor acuze, sau o fi doar nesimțirea.

Văd că totul se amnistiază. Legile nu se abrogă, nu se schimbă, doar se suspendă o perioadă scurtă de timp. Traseismul politic nu mai este blamat, însușirea de valori necuvenite a devenit normală, școala a devenit o pepinieră de proști, de mase de manevră în perioadele electorale.

Am și eu o propunere, hai să mai dăm o amnistie, doar suntem în democrație ceea ce înseamnă că suntem egali și ar trebui să beneficiem toți de pomenile electorale. Dragi conducători ai țării, vă propun să facem o lege a amnistiei pentru studenți. Știm că nu vă pasă de cei care fac școală de bună voie, de cei care își petrec timpul cu cartea în mână pentru că ei reprezintă un pericol, dar puteți face o concesie acum în speranța că veți obține votul lor (mă îndoiesc). Haideți să amnistiem taxele din facultăți pentru un an. Să îi scutim pe studenți de orice fel de cheltuieli, de chirie, de întreținere, de hrană, îmbrăcăminte și cărți. Haideți să le permitem ca timp de 45 de zile să se mute la ce facultate vor ei fără a da examen de admitere, fără a fi nevoie să își echivaleze studiile; sau să aleagă ce note vor să aibă la examenele pe care le-au dat deja. Ce ziceți dacă pentru 45 de zile i-am lăsa pe studenți să își aleagă ce post public doresc ei? Ar fi foarte interesant să vedem cum veți fi dați jos. Tot în legea asta de amnistie propun să îi includem și pe părinții studenților. Să îi scutim de plata taxelor și a impozitelor, de plata întreținerii, a ratelor, poate și de mersul la muncă. Habar nu aveți voi cât de mult trebuie să muncească un om obișnuit pentru a-și întreține copilul la facultate.

Poate nu sunteți de acord cu legea asta, poate vi se pare aberantă și nesimțită. Așa ni se par și nouă legile pe care le dați. Ordonanțele de urgență venite în moment de calm, în moment în care ritmul vieții este același denotă doar disperarea și frica, frica de a nu pierde puterea. Aflați de la mine că o veți pierde, și voi cei ce guvernați acum, și cei ce sunt în opoziție, dar nu se opun niciunei inițiative nesimțite și absurde (doar uneori și atunci doar de gura lumii). Iar când veți pierde puterea și veți ajunge în mijlocul oamenilor ce le veți spune? Că ați greșit și vă pare rău? Nu există varianta asta!

Toată țara așteaptă momentul în care veți beneficia de o nouă lege a amnistiei, o amnistie de la libertate pentru cel puțin un sfert de secol. 

Digestiv electoral

Cu toate că următoarele rânduri au fost puse pe hârtie în 1893 nu și-au pierdut încă însemnătatea. Le consider un manifest adresat întregii clase politice, adresat acelora care se joacă cu banii, destinele, viețile și nervii românilor, traseiștilor politici, celor care legiferează hoția și prostituția sufletească, celor care își permit să facă din țara asta locul lor de joacă și câmpul lor de luptă, loc unde poporul român este așezat în ultimul rând și de unde va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la eșafod. 

Mă revolt și manifest împotriva unor legi abjecte, împotriva unor oameni și partide fără nici un Dumnezeu, împotriva copiilor de liceu care strâng semnături pentru anumiți candidați fără a înțelege măcar ce fac, împotriva celor mulți și proști care pun ștampila unde li se zice, împotriva celor care consideră că a sta deoparte este o virtute și o faptă demnă de admirat, celor care pun umărul într-un fel sau altul la deconstrucția acestei țări.

POLITICĂ

I.L. CARAGIALE

LEGEA MAXIMULUI

„Destul!

Națiunea este sătulă de turpitudinile, mișeliile, jaful, corupția, infamia, trădarea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, ticăloșia și scârba acestui, regim poreclit conservator, regim vitreg și căzut, corupt și corupător, infam și infamant. Națiunea e sătulă: Destul!

Ce vor oamenii strigoi, ieșiți din tenebrele reacțiunii la lumina zilei? Ce vor aceste fantome plămădite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, chinoros și sânge?

Vor oare să arunce țara pe calea disperării, pe calea deznădejdii, pe calea exasperării, pe calea celor mai extreme mijloace de rezistență? O vor aceasta? Să ne spună.

Până atunci le zicem încă o dată: destul – Națiunea e sătulă de faptele voastre!”

Provocarea cărților

Cărțile, pătrate de hârtie, munți de informație, surse de inspirație, sau cum vreți să le spuneți sunt scrise pentru a fi citite și pentru a inspira. Consider că e un sacrilegiu să nu citești, dacă ai fost învățat să faci asta. Este ca și cum ai înceta să umbli sau să vorbești.

Să citești este frumos, să împarți cu altii idei, să pornești dezbateri pe baza a ceea ce ai citit, să îndemni lumea să citească, să îi îndrumi pe cei din jurul tău spre cunoaștere este ceva divin. Noua mișcare de pe facebook mi se pare cel puțin inspirațională, așa că, invitat fiind să particip voi face o listă a cărților ce m-au impresionat și m-au marcat, într-un fel sau altul.

1. Cartea gesturilor- PETER COLLETT   „Niciodată să nu vă încredeți în impresia generală, dar concentrați-vă asupra detaliilor.”
2. Despre omul frumos- DAN PURIC  „Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el țâșnește, în aparență, într-un gest mic, iar gestul ăla, pentru tine, este izbăvitor și-ți persistă în suflet toată viața, ca o icoană.”
3. Supă de pui pentru suflet- JACK CANFIELD, MARK VICTOR HANSEN  „Niciodată nu-ți vinde inima. Întotdeauna ascultă-ți instinctele și află că toate răspunsurile de care ai nevoie  se găsesc în tine.”
4. Hoțul de cărți- MARKUS ZUSAK  „Singurul lucru mai rău decât un băiat care te urăște, un băiat care te iubește.”
5. Viața lui Freud- IRVING STONE  „O privire retrospectivă în timp seamănă cu mersul înapoi: cu spatele vezi mai bine lucrurile pe lângă care ai trecut, însă riști să te lovești de ceva.”
6. Strălucirea și suferințele curtezanelor- HONORÉ DE BALZAC  „Ne evidențiem în fiecare zi, făcându-ne datoria.”
7. Crimă și pedeapsă- FEODOR DOSTOIEVSKI  „Eu am o singură viață și ea n-are să se mai repete niciodată; nu vreau să aștept «fericirea generală». Vreau să trăiesc eu!”
8. De ce iubim femeile- MIRCEA CĂRTĂRESCU  „Nu poți face nimic ca să ai stil. Pentru că stilul nu îl ai, ci îl ești.”
9. Despre frumusețea uitată a vieții- ANDREI PLEȘU  „Capacitatea de a sluji cu distincție și dăruire interioară, știința înaltă de a fi util - iată o înzestrare rară, de elită, cea mai caracteristică manifestare socială a demnității.”
10. Unsprezece minute- PAULO COELHO  „Ființa umană poate îndura o săptămână de sete, doua săptămâni de foame, mulți ani fără acoperiș, dar singurătatea nu o poate îndura.”
11. Forța minții- DR OLIVIER DE DE LADOUCETTE  „Un simplu act de compasiune este capabil să ne mărească imunitatea.”

Titlurile sunt așezate într-o ordine aleatorie. Fiecare dintre aceste cărți au însemnat ceva pentru mine, fiecare a reprezentat o cărămidă sufletească și una morală. Cele de care nu am amintit nu înseamnă că au fost nefolositoare sau inutile, pentru că nu am citit o carte despre care să cred asta și nici nu știu dacă putem afirma așa ceva despre o carte, dar am considerat că lista conține suficiente titluri. Alte titluri vor fi amintite cu altă ocazie.

Citiți, citiți, citiți! Veți avea doar de câștigat. 

Fidelitatea față de țară este sacră

„Fidelitatea față de țară este sacră.”

Constituția României, art 54, alin 1

Din punctul meu de vedere în România sunt trei tipologii de oameni: cei care își iubesc țara, cei care sunt indiferenți și cei care o urăsc. Este normal și natural ca populația să fie divizată, stratificată și împărțită. Îngrijorător mi se pare că majoritatea oamenilor din structurile de conducere fac parte din ultimele două categorii. Oameni care nu dau doi bani pe țară, pe locuitori și pe cei care i-au votat. Oameni care ar face orice pentru bani, oameni fara nici un căpătâi.

Cum îți demonstrezi fidelitatea față de țară, bunul simți și respectul față de cei care te-au votat cândva, față de cei care fac si aplică legea în momentul în care, abia ieșit pe ușa penitenciarului tu susții că ar fi nevoie de o lege a grațierii?

Cum te declari un iubitor de neam și țară, un reprezentant de seamă al românilor, al tuturor românilor, când tu ieși cu declarații de presă menite să dezinformeze, să manipuleze și să atragă doar electoratul slab, cel care nu înțelege ce se întâmplă și crede orice bazaconie? Mi se pare inadmisibil să îți bazezi discursul doar pe părțile negative ale competitorilor tăi. Ar fi de bun simț să adopți o atitudine impațială și să nu contești deciziile instanțelor de judecată mai ales dacă ești, să zicem, prim-ministru.

Cum poți să îți spui jurnalist în momentul în care dezinformezi și minți cu nerușinare? Cum rămâne cu etica? Sau să fie lipsa bunului simț? Dacă mâine vei fi nevoit să lucrezi la concurență ce o să faci? O să îți schimbi brusc discursul? Poate va funcționa în fața celor slabi, a celor care uită repede, a celor care nu dau doi bani pe nimic, dar pe mine cum mă vei convinge? Sau nu ai nevoie să te ascult?

Se apropie cu pași repezi campania electorală și sunt curios cât de departe veți merge, cât de mult o să vă respectați alegătorii și țara. Veți da dovadă de fidelitate față de țară? Rămâne de văzut, dar eu sunt sceptic. 

Partidul Bunul Simț și al Responsabilității

„Prea mulți zei, prea multe crezuri,

Prea mulți pași bătuți în vânt

După simpla bunătate

Plânge acest trist pământ.”

Ella Wheeler Wilcox

Așa cum am mai spus cred în România frumoasă, în România puternică, în România celor care vor și pot să facă ceva. Cred cu desăvârșire că sunt tineri care au puterea și dorința de a lăsa urmașilor  o țară mai bună, o țară prosperă și frumoasă, în care să fie promovate valorile și cultura.

Urmăresc știrile și văd ce dezastru este în zilele noastre. Văd cum oamenii sunt voit dezinformați, cum se spală creiere, cum se vând și se cumpără suflete. Văd jurnaliști care pun umărul la distrugerea propriei țări, văd oameni care pentru bani și-ar vinde și pielea de pe ei. Oameni care acceptă o afirmație ca pe un adevăr absolut și merg înainte cu ochii închiși, oameni care nu mai au nici un crez, nici o năzuință, nici o speranță în afară de zeii pământeni pe care singuri i-au încoronat și care încearcă să îi lase goi pe dinăuntru. A accepta o informație fără a-i verifica sursa, fără a asculta alte păreri și fără a o trece prin filtrul personal mi se pare o crimă.

Văd că este la modă să ieși la plimbare, văd că este la modă să instigi la violență și ură națională. Când justiția se mișcă prea încet e o problemă, când își face treaba prea repede nu este bine. Regimul de detenție este perceput ca o vacanță și orice îngrădire a drepturilor este un atac la drepturile omului. Oameni trecuți bine de prima tinerețe, oameni care nu mai au de ce să decidă pentru țara asta, oameni ușor de manipulat, oameni care iși manifestă lipsa de cultură și educație prin scandări și pancarte ies în stradă pentru a susține o șleahtă de hoți, de huligani, de indoctrinați și îndoctrinatori.

Un atac la siguranța națională este și mișcarea pe care o fac partidele. Acceptarea în structuri a tinerilor care nu au nimic de spus, a unora care cred orbește tot ce li se spune și nu au nici puterea, nici voința de a se opune, recrutarea de membri care și-ar da viața pentru o ideologie pe care nu o înțeleg și pentru niște oameni care fură, mint, plagiază și dezinformează, dar care dispun de singurul lucru după care ei tânjesc (banii) constituie un act de terorism împotriva propriului neam.

Vreau să fac o propunere celor cu ochii și mintea deschisă, celor care nu au ca scop îmbogățirea materială, celor cărora le pasă de ei, de aproapele lor și de țară. Propun să înființăm un partid. Partidul Bunului Simț și al Responsabilității. Nu se depune nici o cerere de adeziune și fiecare poate să își creeze o filială. Nu veți câștiga nimic material, dar veți ajunge să vă îmbogățiți sufletul. La început vom fi puțini membri, dar pe parcurs vom ajunge să conducem țara!

Contabilitate

Vine o vreme

Când trebuie să tragem sub noi

O linie neagră

Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi,

Câteva momente când era să fim frumoşi,

Câteva momente când era să fim geniali.

Ne-am întâlnit de câteva ori

Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape

(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)

Toate acestea fac un viitor luminos-

Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o

Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit

Fac zero.

Un sfert de an de studii

Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere

A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.

Şi, în sfârşit, o soartă

Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)

Fac două (Scriem una şi ţinem una,

Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).

Marin Sorescu

Acum un an eram în parte trist și în parte entuziasmat că urma să îmi încep viața de student. Acum mă aflu la sfârșitul primului meu an universitar, mă aflu la un an distanță de acele gânduri și la mult mai mare distanță de cel care eram înainte de a începe această călătorie.

Am avut un an plin de emoție, suferință, bucurie, plin de momente geniale și presărat cu momente foarte nasoale. A fost un an în care am învățat multe lucruri despre mine și despre alții, despre cum reacționează persoanele în diverse situații și despre ce este bine să faci și ce este mai puțin bine.

Au fost 28 de săptămâni de cursuri, 8 săptămâni de sesiune, 7 examene, 8 verificări, câteva seminarii. Între acestea am petrecut la mine, la fete, pe terasa lui Vicențiu, în club, în parc, în pub, peste tot unde s-a putut. Am cunoscut multe persoane și destui oameni. Mi-am făcut cunoștințe  dar și prieteni. Împreună cu ei am râs, am plans, am bârfit, am făcut tone de poze, am dat check-in de peste tot, am ajuns omul care face selfie-ul, am făcut cam tot ce se putea. Am realizat că oricât am fi de dornici de petrecere nu putem abandona cu totul ceea ce facem, oricum vom discuta despre chestii medicale.

Am învățat să dorm în 3 ore cât aș fi dormit în 10, am învățat să semnez și să fac mai multe lucruri în același timp. Am învățat să învăț și să citesc. Am redescoperit plăcerea cititului și bucuria pe care acesta ți-o aduce în momentele de maximă încordare. Am vizitat ștrandul de cele mai multe ori noaptea pentru că ziua era dedicată studiului, am străbătut tot orașul pe role, am găsit scurtături (mai scurte sau mai lungi), am umblat prin ploaie, am văzut orașul la orice ora posibilă.

Am simțit pe propria piele cum e să pleci de acasă, cum e să te autogospodărești și cum e să ai colegi noi de apartament. Cum e să faci totul împreună, cum e să te cerți și să te împaci. Ne-am dezvoltat abilitățile în bucătărie și am învățat să facem totul rapid și eficient, de la curățenie până la micile reparații din casă. Am făcut planuri pe care nu le-am respectat și am făcut lucruri neplanificate. Am avut un an foarte interesant.

Am simțit cum e să fii descurajat de cei care ar trebui să nu o facă, am simțit cum e să ai profesori care să își pună sufletul pe tavă pentru tine și cum e să înveți doar de dragul celui care îți predă. Am trecut de la agonie la extaz în cateva secunde, m-am bucurat și m-am întristat. Am luat 10 și am picat, am fost cel mai sigur pe mine și cel mai descurajat. 

Pe lângă petreceri, studiu, cursuri și relaxare am făcut voluntariat. Am învățat să ajut omul necondiționat și să mă pun în slujba lui chiar dacă e nesimțit sau arogant. Am văzut o mulțime de cazuri rezolvate cu succes, dar și unele pentru care nu s-a mai putut face nimic. Am învățat într-un an petrecut la SMURD mai multe decât aș fi învățat în câțiva ani de studiu și nu mă refer doar la partea medicală. Am avut șansa de a fi îndrumat de cei mai buni, de adevărați profesioniști, de oameni cărora le pasă de alții și care vor să inspire. Am pierdut zile și nopți, dar am căștigat suflet. 

Intenționat am păstrat partea cea mai importantă pentru final. Fie că am fost fericit, trist, obosit, entuziasmat sau descurajat, fie că eram pe punctual de a ceda sau pe cel mai înalt munte al ambiției am avut mereu parte de o vorbă bună sau un sfat din partea familiei. Dacă nu eram susținut sufletește de acasă nu aș fi reușit să trec peste acest an, nu în modul în care am făcut-o. Cred că este una din cele mai importante lecții pe care am primit-o.

Acum că trag linie am avut un an bun, un an care m-a călit și m-a făcut să văd viața altfel, un an memorabil.

Mulțumiri tuturor, părinți, prieteni, profesori, celor de la SMURD, celor care au venit și au plecat, dar mai ales celor care au venit și au ales să rămână.

Vacanță plăcută!

Va urma 

Sinuciderea ambiției

„Faptul că o idée este acceptată de un numar mare de oameni nu constituie o dovadă a validității ei.” 

Dan Brown

De câteva zile apare întruna pe facebook o poză cu Bill Gates în care se spune că acesta nu și-a luat toate examenele și a ajuns să dețină Microsoft-ul, iar colegul lui care și-a luat toate examenele a ajuns să muncească pentru el. La început am zâmbit, dar mai apoi m-am îngrozit. Mi se pare o dovadă de inconștiență și o totală lipsă de respect față de tine însuți să te complaci în propriul eșec, să te consolezi cu gândul că undeva, cineva a reușit să facă miliarde fără a termina o facultate. Consider că acestă limitare, această frână pe care ți-o pui singur în momentul în care dai piept cu insuccesul este cea mai sigură cale spre o prăbușire totală.

Dragii mei, câți oameni cunoașteți voi în această lume care au reușit ce a reușit Bill Gates? 10, 100, 1000? Bine, dar noi suntem peste 7 miliarde. Restul ce credeți că au făcut? Eu zic că au muncit, că și-au sacrificat zile și nopți învățănd pentru un examen, că au renunțat la confortul propriu pentru a fi mai aproape de îndeplinirea unui vis.

Succesul nu vine niciodată dacă stai cu mâinile în sân. Credeți voi că acel om care a reușit să ridice un imperiu fără a termina o facultate nu a muncit? Cu siguranță a muncit și s-a sacrificat mai mult decât vă puteți imagina. Nu a stat să dea share pe facebook unor poze din care reiese cât este de frustrat și cât de mult își plânge de milă în speranța că se va găsi un om care să îl compătimească și că succesul se va îndura să vină și pe strada lui.

Nu vă mai puneți singuri bețe în roate.