Avem o șansă

Dacă mă întrebai în umă cu un an sau doi ce vreau să fac după ce termin liceul îți răspundeam sincer că vreau să fac medicină și să plec în străinătate. Dar omul trece prin lume, prin timp,și  își mai schimbă părerile, așa cum am făcut și eu. Din toate planurile mele de viitor, neclintită a rămas dorința de a ajunge medic,  dorința de a ajuta și, de ce nu, de a revoluționa știința medicală. Locul în care îmi voi petrece următorii ani  din viață, locul în care voi lupta să schimb ceva, locul pentru care voi munci și voi trăi, s-a schimbat puțin.  În ultimii doi ani am avut șansa să trec prin multe locuri din țară și să cunosc mulți oameni minunați. Această călătorie inițiatică m-a determinat să îmi regândesc itinerariul. Am deschis ochii și am observat uriașul potențial al țării, uriașa resursă umană aflată în spațiul carpato-danubiano-pontic.

Cu toate că în ultimii ani numeroase molime s-au abătut asupra țării noastre, molime reprezentate în principal de lepre de oameni care nu au avut alt interes în afară de îmbogățirea rapidă, încă mai avem o șansă.  Cred cu tărie că în următorii ani, odată cu ieșirea de pe băncile școlilor, a tinerilor din generația mea, a tinerilor cu simț civic, a tinerilor care doresc să facă ceva pentru concetățenii lor, a tinerilor a căror avere nu este reprezentată de bani ci de cunoștințe, a tinerilor care au fost educați să își ridice aproapele aflat într-un moment greu al vieții, și nu să îl împingă în prăpastie, a tinerilor pentru care o carte reprezintă altceva decât sprijing la piciorul patului sau armă de autoapărare, a tinerilor care salută din politețe și nu din obligație, a tinerilor care merg la școală cu drag și conștientizează că tot ce acumulează este pentru definirea lor ca oameni,  a tinerilor care pot și vor să muncească, va avea loc o întoarcere la rânduirea firească a lucrurilor. Acela va fi momentul critic, momentul de început al unei noi țări. Va fi momentul în care profesionalismul  subjugă banul, iar demnitatea, omenia, bunul simț și dorința de muncă vor calca în picioare hoția, nesimțirea și nepăsarea. Acela va fi momentul în care mulți dintre noi vor simți un tremur în suflet, și vor putea spune cu toată gura că aceasta este țara lor.

Cu toate ca mai sunt câțiva ani până a revoluția capetelor luminate, vedem cum flacăra victoriei începe să pâlpâie și să rupă întunericul din jur, iar vidul minților și al sufletelor începe să se umple.

Post scriptum

Dacă nu aveam șansa de a cunoaște atâția oameni minunați, oameni curați și deschiși, probabil rămâneam cu aceeași dorință a de pleca, de a abandona tot ce înseamnă această țară. Sunteți o mână de oameni care vor da tonul schimbării, o mână de oameni adevărați. Nu este nevoie să vă spun numele pentru că vă știți, și de asemenea, știți cât de mult vă apreciez și că aveți un loc special în sufletul meu. Vă mulțumesc dragi prieteni, răspândiți în toată țara.