Dezmembrări

Când o mașină nu mai este bună, când nu mai funcționează sau omul s-a plictisit de ea și nu o poate vinde o duce la un parc de dezmembrări, loc în care este făcută bucățele și fiecare părticică este dată cuiva care are nevoie de ea, sau doar și-o dorește.

Ultimele două decenii ne-au demonstrat ca același principiu se aplică și în alte cazuri. Exemplul perfect este  țara noastră.  Se pare că nimeni nu mai are nevoie de România și încearcă să se debaraseze de ea pe bucățele. Începutul a fost mai timid, dar au prins curaj stimabilii conducători și încearcă să vândă (pe nimic) bucăți tot mai mari.

Nu avem nevoie de combinate, nu avem nevoie de fabrici și uzine. Cine a mai întâlnit o țară înțesată de industrie? Cine a mai întâlnit o țară în care să se pună accent pe economie? Acestea sunt aberații,  nimeni nu are nevoie de ele. Cel mai bine este să tăiem totul și să trimitem metalul la topit, dacă este posibil peste graniță, poate alții vor ști să se folosească de gunoiul nostru.

Transporturi? Nu avem nevoie. Sunt în lume țări care încearcă să mărească eficiența în transporturi introducând trenuri care transportă mai multe tiruri. Această soluție este menită să fluidizeze traficul, să reducă timpul de tranzit al țării, și, de ce să nu recunoștem, să aducă bani la stat. Bineînțeles că nu avem nevoie de o asemenea măsură, cei care o vor adopta sunt sortiți pierzaniei.

Zic unii că munții noștri aur poartă, dar, cu toate că afirmația este adevărată, noi cerșim din poartă în poartă. De ce ar fi cineva interesat să exploateze aurul pentru țara sa? De ce s-ar obosi cineva să creeze locuri de muncă pentru cetățenii propriei țări? De ce să exportăm produse  finite când putem exporta materie primă, la un preț mult mai mic? De ce să ne implicăm și să ne folosim de resursele proprii când pot să vină străinii și să ne ofere 4%? Sunt de acord cu specimenele ce au putere de decizie. E mult mai confortabil si mai profitabil să îi lăsăm pe alții să se joace în țara noastră și să ia cât doresc, urmând ca noi să primim ce mai rămâne.  Această soluție pare și mai profitabilă în momentul în care pentru o simplă semnătură autorul acesteia primește o sumă considerabilă.

Dragi ființe din conducerea țării, înțeleg că v-ați plictisit de această glie, înțeleg că nu vă mai folosește la nimic și că este un teritoriu bolnav. Înțeleg că totul pare un vehicul defect, dar, înainte să o dați la dezmembrări, vă rugăm să ne lăsați să coborâm.